Poporanism.html

Curente culturale româneşti

Poporanismul este o ideologie tradiţională românească, întemeiată în 1890 de avocatul şi jurnalistul Constantin Stere, în spiritul curentelor tradiţionaliste care au debutat cu Junimismul anilor 1860 şi Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizaţiei rurale româneşti, pe care o exaltă ca fiind autentică, organică, în opoziţie cu civilizaţia urbană considerată a fi străină de realitatea românească, fiind o civilizaţie de import, deci inorganică. Stere argumentează că singura formă socială şi politică viabilă în România sfârşitului de secol XIX nu putea fi decât viaţa rurală, în care ţăranul şi satul tradiţional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării. De fapt Constantin Stere s-a inspirat din doctrina curentului narodnicismului rusesc. Din pricina unor divergenţe doctrinare Constantin Stere şi Constantin Dobrogeanu Gherea s-au despărţit. Primul a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor, care a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal, în timp ce al doilea s-a apropiat de marxism.

modifică Apariţie

Gruparea s-a constituit în jurul revistei Viaţa românească, apărută la 1 martie 1906, la Iaşi, sub conducerea lui Constantin Stere şi Paul Bujor. Adevăratul redactor şi animator al revistei a fost însă Garabet Ibrăileanu.

modifică Etape

a) 1906 – 1908: subintitulată „revistă literară şi ştiinţifică”, publicaţia apare sub conducerea lui Constantin Stere şi Paul Bujor, avîndu-i colaboratori pe Dimitrie Anghel, Ştefan Octavian Iosif, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Gala Galaction, Jean Bart;

b) 1909 – 1916: director al revistei este Garabet Ibrăileanu, care-i imprimă trăsături ale propriei personalităţi: fineţe intelectuală, spirit combativ, capacitate de sinteză.

modifică Trăsături

Revista se dorea oglinda vieţii literare româneşti, o nouă Dacia literară, căreia i-a preluat şi dus mai departe tradiţiile. Ea a impus valori noi, remarcabile, amintind prin rezultate de epoca de aur a Convorbirilor literare. S-a bucurat de colaborarea celor mai talentaţi scriitori, dobîndind un prestigiu imens. Principalele trăsături au fost:

a) promovarea „culturii naţionale”: în primul număr al revistei apare articolul Către cititori, nesemnat, care prezintă idealul grupării – „munca pe cîmpul culturii naţionale”, în ideea că românii trebuie să contribuie la cultura universală prin specificul naţional şi nu prin imitarea modelelor străine;

b) emanciparea ţărănimii prin cultură: din sentimentul datoriei faţă de popor se naşte ideea ridicării acestuia, pornindu-se de la o viziune fără romantism; c) dezaprobarea falsei înfrumuseţări a vieţii: au combătut idilismul şi paseismul;

d) atitudinea realist-critică: observarea necruţătoare şi indiferentă a vieţii se împleteşte cu compasiunea faţă de lumea chinuită à satului, aplecarea cu înţelegere asupra realităţii rurale, asupra suferinţei maselor ţărăneşti;

e) cultivarea democratismului: poporul se confundă cu clasa lui cea mai numeroasă, ţărănimea. Constantin Stere pune accent pe ideea datoriei păturii culte faţă de popor, căreia trebuie să-i soluţioneze problemele.

modifică Reprezentanţi

Unele opere se integrează perfect poporanismului, cum ar fi: Datorii uitate, de Jean Bart, Moş Gheorghe la expoziţie şi Rătăcirea din Stoborăni, de Spiridon Popescu. Alţi scriitori, ca Calistrat Hogaş, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu includ elemente poporaniste în operele lor.

Calistrat Hogaş, în Pe drumuri de munte, surprinde realist o serie de portrete de o cuceritoare simpatie (părintele Ghermănuţă, Axinia), inspirate de oamenii întîlniţi în peregrinările sale prin munţii Neamţului. Natura este proiectată hiperbolic, cu veselie şi familiaritate. Opera este plină de aluzii livreşti, care dovedesc o întinsă şi solidă cultură clasică. Tudor Vianu l-a numit „un Creangă trecut prin cultură”, iar George Călinescu, „un minor mare”.

modifică Bibiliografie

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini şi pînă în prezent, Bucureşti, Minerva, 1984
Dumitru Micu, Poporanismul şi „Viaţa românească”, Bucureşti, EPL, 1961
Zigu Ornea, Poporanismul, Bucureşti, Minerva, 1972
Poporanismul în literatura română. Contribuţii bibliografice, Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară, 1972
Henri H. Stahl, Gânditori şi curente de istorie socială românească, la [1]