WikiPortallus: Praga.html

Acest articol se referă la capitala Republicii Cehe. Pentru alte sensuri vedeţi Praga (dezambiguizare).

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Praga

Praga (în limba cehă: Praha) este capitala Republicii Cehe. Oraşul este situat pe râul Vltava, în Boemia Centrală şi are aproape 1,2 milioane de locuitori, în numărul cărora nu sunt luaţi în consideraţie cei aproximativ 300.000 de navetişti, care lucrează în oraş, dar nu locuiesc aici.

Praga are diferite supranume, printre care Praga mater urbium ("mama oraşelor"), "Oraşul celor o sută de clopotniţe" sau "Oraşul de aur"^[1]. Din 1992, centrul istoric al Pragăi a fost inclus pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul cultural mondial.

modifică Istoric

Pentru detalii, vezi articolul Istoria Pragăivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul pe care se află azi Praga a fost locuit încă din Paleolitic. Cu mai multe secole în urmă, prin zonă treceau drumurile comerciale care legau zonele sudice şi nordice ale Europei şi care urmau cursurile principalelor râuri din regiune. De prin anul 500 î.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit în regiunea care avea să primească numele lor – Boemia. Triburile germanice ale marcomanilor au migrat în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celţilor a migrat către sud, în vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, însoţiţi de membrii altui trib germanic, lombarzii, au migrat spre sud. Marcomanii rămaşi au fost asimilaţi de slavii apuseni, care au invadat regiunea. Tribul slav ceh a sosit în regiune, în secolul al VII-lea.

În conformitate cu o legendă a întemeierii naţiunii cehe, regina Libuše s-a căsătorit cu un plugar umil pe nume Přemysl, fondând Dinastia Přemyslid. Legendara regină, care-şi avea reşedinţa în castelul Libušin din centrul Boemiei, ar fi avut un şir de viziuni profetice cu privire la viitorul naţiunii sale. (Cercetările arheologice au demonstrat existenţa unei reşedinţe regale, în secolul al VII-lea, la Libušin). Una dintre aceste profeţii a fost în legătura cu gloria oraşului Praga. Regina ar fi spus: "Văd un oraş întins, a cărui glorie va ajunge la stele! Văd un loc în mijlocul unei păduri, unde o costişă prăpăstioasă se ridică deasupra râului Vltava. Zăresc un om, care ciopleşte pridvorul (prah) pentru casă. Un castel numit Praha va fi construit aici. Când prinţii şi ducii se vor opri în faţa pragului, ei se vor închina la castel şi la oraşul înconjurător."

De prin anul 800, monarhii cehi au cucerit aproape întreaga Boemie. Primul monarh boemian atestat documentar este prinţul Borivoj Přemyslovec, care a domnit în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Soţia prinţului, Liudmila (care a devenit sfânta patroană al Boemiei după moarte), a fost creştinată de Sfinţii Metodie şi Chiril, care au adus creştinismul în regiune, în 863. Borivoj şi-a mutat reşedinţa din aşezarea fortificată Levý Hradec într-un palat numit Praha. Curtea palatului a fost numită, la rândul ei, tot Praha, locaţia fiind cunoscută drept Castelul Praga. Începând cu domnia lui Borivoj, Castelul Praga a devenit reşedinţa regilor cehi. Castelul Praga a devenit cea mai mare fortăreaţă locuită din lume şi este azi reşedinţa Preşedintelui Cehiei.

Nepotul lui Borivoj, Prinţul Wenceslas, a iniţiat relaţii prieteneşti cu Dinastia Saxonă. Wenceslas dorea ca Boemia să devină un partener egal într-un mai mare imperiu, aşa cum mai făcuse parte, de exemplu, din Moravia Mare, fondată în secolul al IX-lea pentru a face faţă atacului avarilor. Orientarea pro-saxonă nu a fost acceptată de fratele lui Wenceslas , Boleslav, şi se presupune că aceste neînţelegeri au fost motivul principal al asasinării lui Wenceslas la 28 septembrie 929. Prinţul a fost îngropat în Rotonda Sfântului Vit, biserica pe care o ctitorise în timpul vieţii, aflată pe locul în care se înalţă azi Capela Sfântului Wenceslas din Catedrala Sfântului Vit. După câţiva ani, Wenceslas a fost canonizat şi a devenit cel mai iubit sfânt protector al Boemiei. El este "Bunul rege Wenceslas" din colindele boemiene de Crăciun. În 962, Boleslav şi-a schimbat politica şi Boemia a devenit parte a nou instituitului Imperiu Roman cu Otto I, împărat din dinastia Saxonă.

Pe la începutul secolului al X-lea, zona din jurul Castelului Praga s-a dezvoltat într-o importantă locaţie pentru comerţ, un loc frecventat de negustorii din întreaga Europă. În 965, negustorul şi călătorul evreu Ibrahim ibn Ya'qub scria: "Praga este construit din piatră şi var şi este cel mai mare centru comercial. Slavii sunt cu toţii curajoşi şi viteji... Ei ocupă pământurile care sunt cele mai fertile şi pline cu diferite alimente."

În 973, a fost fondată în Boemia o episcopie cu sediul pe teritoriul Castelului din Praga. Primul episcop ceh a fost Adalbert, care avea să fie canonizat în 999 pentru a deveni sfânt al bisericilor cehă, poloneză şi maghiară.

Alături de aşezarea fortificată a Pragăi, o altă aşezare fortificată avea să fie construită în secolul al XI-lea pe celălalt mal al râului Vltava la Vysehrad în timpul domniei prinţului Vratislav II. După 1085, Vysehrad a devenit, pentru scurtă vreme, oraşul de scaun al monarhilor cehi.

Biserica Sfintei Fecioare din Týn – vedere din estul Pragăi.

Prinţul Vladislav II, încoronat în 1158, a fost ctitorul unui mare număr de biserici şi mănăstiri. Mănăstirea Strahov a fost construită în 1142. Primul pod peste râul Vltava – Podul Judith – a fost construit în 1170. Acest pod s-a prăbuşit în 1342, iar noul pod, numit mai târziu Podul Carol, a fost construit în 1357.

În 1212, Boemia a devenit regat în momentul în care Prinţul Premysl Otakar I a fost ridicat la rangul de rege prin moştenirea primită de la Frederick al II-lea, cel care avea să devină, în 1215, împărat. Acest nou statut avea să devină oficial prin documentul cunoscut ca "Bula de aur a Siciliei". Fiica regelui Agnes, a fost sanctificată după moarte. Agnes a preferat să se călugărească, în loc să se căsătorească cu împăratul Frederick al II-lea. În timpul domniei regelui Premysl Otakar I a început colonizarea paşnică a Boemiei cu germani. Coloniştii germani au fost invitaţi în Boemia şi Moravia. Pentru mai multe sute de ani, până la dezvoltarea naţionalismului, existenţa unei minorităţi germane nu a reprezentat nicio problemă.

În secolul al XIII-lea, oraşele au cunoscut o dezvoltare importantă. În jurul Pragăi vechi trei aşezări au primit privilegiile de oraş. Aşezarea de la poalele Castelului Praga a devenit Oraşul Nou Praga, în 1257, în timpul domniei regelui Otakar al II-lea (fiind botezat mai apoi Malá Strana – Noul Oraş Praga). Oraşul Hradčany din imediata apropiere a Castelului Praga datează din 1320. Pe celălalt mal al Vltavei, Staré Město – Vechiul Oraş Praga – primise, deja, privilegiul de oraş în 1230.

În secolul al XIII-lea, regele Premysl Otakar al II-lea a fost cel mai puternic rege al Sfântului Imperiu Roman de Neam German, el primind supranumele de Regele de fier şi aur. El a mai domnit în alte şapte ţări, iar autoritatea sa se întindea din Silezia până la coasta Adriaticii.

Dinastia Premyslovec a domnit până în 1306, când s-a stins linia sa masculină. Tronul a fost moştenit de Dinastia Luxembourg, odată cu mariajul dintre Eliska, sora ultimului rege Premyslovec, şi Jan de Luxembourg.

Oraşul Praga a înflorit în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman de Neam German din Dinastia Luxembourg. Carol era fiul prinţesei cehe Eliska Premyslovna şi a lui Jan de Luxembourg. Născut la Praga, în 1316, Carol a devenit rege al Boemiei după moartea tatălui său, în 1346. Datorită eforturilor lui Carol al IV-lea, episcopia din Praga a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie în anul 1344. La 7 aprilie 1348, Carol a fondat prima universitate din Europa Centrală, Răsăriteană şi Nordică, care, în zilele noastre , îi poartă numele. Universitatea Carol este cea mai veche universitate cehă şi prima universitate germană. În acelaşi an, Carol al IV-lea a fondat Nové Město – Oraşul Nou, vecin cu Staré Město – Oraşul Vechi. Carol a reconstruit Castelul Praga şi Vysehradul, a reconstruit unul dintre podurile ruinate de pe Vltava, care poartă azi numele său – Podul Carol. Tot în timpul domniei sale a început construirea Catedralei Sfântul Vit şi au fost ctitorite numeroase alte biserici mai mici. În 1355, Carol a fost încoronat la Roma Împărat al Sfântului Imperiu Roman de Neam German. Praga a devenit capitala Sfântului Imperiu Roman. Noul împărat a dorit să facă din Praga cea mai frumoasă capitală europeană şi oraşul cel mai important al Imperiului. Toate construcţiile ridicate în acea vreme au folosit grandiosul stil gotic, cu caracteristici decorative locale, numite, mai apoi, „Şcoala boemiană”. În timpul domniei împăratului Carol al IV-lea, Cehia a fost printre cele mai importante puteri ale vremii.

Situaţia s-a schimbat în mod dramatic în timpul domniei slabului rege Wenceslas al IV-lea, fiul lui Carol al IV-lea. Preotul Jan Hus, care era şi rectorul Universităţii din Praga, îşi ţinea predicile în Capela Bethleem în limba cehă pentru a asigura difuzarea cât mai largă a ideilor reformării bisericii. Execuţia lui Hus pentru erezie (1415) a dus în anii care au urmat la declanşarea Războaielor Husite (cu episodul declanşator al primei defenestraţii, când populaţia revoltată a Pragăi a aruncat pe geamurile primăriei consilierii orăşeneşti). După moartea regelui Wenceslas, fratele său vitreg, Sigismund, era moştenitorul legal al tronului. Husiţii se opuneau suirii pe tron a unui catolic fervent, care îl chemase pe Jan Hus la Conciliul de la Constance, asigurându-i imunitatea şi care nu se ţinuse de cuvânt. Sigismund a venit la Praga în fruntea unei armate de 30.000 de cruciaţi, dorind să obţină capitularea oraşului şi coroana. În 1420, ţăranii răsculaţi şi soldaţii husiţi, în frunte cu faimosul general Jan Žižka, l-au înfrânt pe Sigismund (Zikmund) în Bătălia de la Muntele Vítkov. Au urmat mai multe încercări cruciate de înfrângere a husiţilor, toate încheiate cu eşecuri. După moartea lui Žižka, unitatea husiţilor s-a năruit. Facţiunea husiţilor radicali a fost învinsă, în cele din urmă, în bătălia de la Lipany (1434), de o coaliţie a husiţilor moderaţi şi a catolicilor cehi, astfel că Sigismund a fost încoronat ca rege al Boemiei.

În 1437, Sigismund a murit şi odată cu el s-a stins şi linia masculină a Dinastiei de Luxembourg. Soţul fiicei lui Sigismund, Eisabeta, ducele de Austria, Albert al II-lea, a devenit noul rege al Boemiei pentru numai doi ani, după care a murit. Următorul rege a fost strănepotul lui Sigismund, născut după moartea tatălui său, numit de aceea Ladislaw Posthumous. Cum şi acest rege a murit la numai 17 ani, consilierul său cel mai apropiat, nobilul George de Podebrady, a fost ales rege al Boemiei atât de catolici, cât şi de husiţii ultraquişti (moderaţi). El a fost supranumit şi „regele husit”. În timpul domniei sale, Papa a chemat catolicii la organizarea unei cruciade împotriva ereticilor cehi. Campania militară a fost condusă de regele Ungariei Matei Corvin, care, după încheierea expediţiei, a fost încoronat şi rege al Boemiei. Cum George de Podebrady nu abdicase, se ajunsese în situaţia ca Boemia să aibă doi regi. Mai înainte de moarte, George de Podebrady a făcut o înţelegere cu regele Cazimir al IV-lea al Poloniei, prin care următorul rege al Boemiei să fie ales dintre membrii Dinastiei Jagellon (soţia regelui Cazimir al IV-lea era sora răposatului rege Ladislaus Posthumous, astfel fiul ei, Vladislav, fiind înrudit cu Dinastia Luxembourg şi prin aceasta cu Dinastia boemiană originară Premyslovec). Regii din Dinastia Jagellon au domnit în Boemia până în 1526, când ramura masculină a Casei Jagellon s-a stins odată cu moartea lui Ludwig Jagellon, fiul lui Vladislav Jagellon.

Următorul rege al Boemiei a devenit Ferdinand Habsburg, soţul lui Ana Jagellon, sora lui Ludwig Jagellon. Urcarea lui pe tron a marcat începutul Dinastiei Habsburg. După ce fratele lui Ferdinand, Carol al V-lea, a abdicat de pe tronul Sfântului Imperiu Roman în 1556, Ferdinand a fost ales împărat, în 1558. După moartea lui, fiul său, Maximilian al II-lea, a moştenit toate titlurile, moştenite mai apoi de urmaşul lui Maximilian, Rudolf al II-lea. Domnia împăratului Rudolf al II-lea a fost o nouă epocă de aur pentru Praga. Praga devenea din nou centrul cultural al Sfântului Imperiu Roman de Neam German. Rudolf era înrudit cu Dinastiile Jagellon, Luxemburg şi Premyslovec, dar şi cu Joan cea Nebună a Spaniei (fiica reginei Isabella de Castilia şi a regelui Ferdinand al II-lea de Aragon). Joan era mama bunicului lui Rudolf. În ciuda numeroaselor sale calităţi, împăratul Rudolf era un individ excentric şi depresiv. Împăratul Rudolf trăia în Castelul Praga înconjurat de o curte de astrologi, magicieni sau alte personaje bizare. În ciuda acestui fapt, oraşul a prosperat foarte mult, în oraş trăind şi lucrând personalităţi celebre ale vremii, precum astronomii Tycho Brahe şi Johann Kepler, pictorii Giuseppe Arcimboldo, B. Spranger, Hans von Aachen, J. Heintz şi alţii. În 1609, sub influenţa stărilor protestante, Rudolf al II-lea, un catolic convins, a emis "Carta Imperială a Împăratului", prin care erau asigurate libertăţi religioase fără egal în Europa acelor vremuri. Numeroşi germani protestanţi, atât luterani, cât şi calvini, au emigrat în Boemia. Unul dintre aceşti emigranţi germani a fost contele luteran J.M. Thurn, care a fost conducătorul celei de-a treia defenestraţii de la Praga, evenimentul care a declanşat, în 1618, războiul de treizeci de ani.

Pe tronul Boemiei au urmat fratele lui Rudolf, Matthias (care nu a avut copii), şi vărul celui din urmă, arhiducele Ferdinand de Styria, acceptat de Dieta din Boemia ca urmaş prezumtiv, în momentul în care Matthias s-a îmbolnăvit grav. Stările protestante din Boemia nu au privit cu ochi buni această decizie. Tensiunile dintre protestanţi şi catolici (prohabsburgici) a dus la a treia defenestraţie de la Praga, în timpul căreia oficialii catolici au fost aruncaţi pe ferestrele Castelului Praga (23 mai 1618). În ciuda faptului că cei trei catolici au supravieţuit, protestanţii au înlocuit oficialităţile catolice. Incidentul a declanşat războiul de treizeci de ani. După moartea lui Matthias, Ferdinand de Styria a fost ales împărat, cu numele de Ferdinand al II-lea, dar nu a fost acceptat ca rege al Boemiei de comunitatea protestantă. În schimb, pe tronul Boemiei a fost ales calvinul Frederick al V-lea de Pfalz. Conflictul care a urmat a fost unul dintre catolici – cei germani, sprijiniţi de spanioli, polonezi, bavarezi, dar şi de luteranii saxoni anticalvinişti – şi protestanţi (conduşi de contele J.M. Thurn) – luterani silezieni, lusatiani şi moravi. Împăratul Ferdinand al II-lea a ieşit învingător şi a fost încoronat ca rege al Boemiei. El a proclamat declanşarea procesului de recatolicizare a ţinuturilor cehe. Douăzeci şi şapte de lideri protestanţi au fost executaţi la 21 iunie 1621 în Piaţa Oraşului Vechi – 3 nobili, 7 cavaleri şi 17 burghezi, printre ei aflându-se şi Dr. Jan Jesenius, rectorul Universităţii din Praga. Cei mai mulţi lideri protestanţi, în frunte cu J.M. Thurn, au reuşit să fugă. Cei rămaşi nu se aşteptaseră la durităţile campaniei de recatolicizare. Protestanţii au fost obligaţi să retrocedeze toate proprietăţile care aparţinuseră vreodată bisericii catolice. Au fost interzise toate credinţele necatolice. Nobililor protestanţi li s-a oferit alternativele convertirii sau emigrării. Limba germană a primit acelaşi statut cu cel al limbii cehe. După Pacea de la Westphalia, Ferdinand a mutat curtea imperială la Viena, iar Praga a intrat într-un proces lent de declin, care a provocat reducerea populaţiei de la aproximativ 60.000 la cam la 20.000.

modifică Cartierul evreiesc din Praga

Secolul al XVII-lea a fost considerat Epoca de Aur a evreimii pragheze. Comunitatea evreiască se ridica la apoximativ 15.000 de membri, adică 30% din întrega populaţie a oraşului. Această populaţie forma cea mai mare comunitate ashkenazică din lume, în acele vremuri. Între anii 1597 – 1609, Judah Loew ben Bezalel a fost rabinul-şef al Pragăi. El este considerat cel mai mare savant evreu din istoria Pragăi, mormântul său din Vechiul Cimitir Evreiesc devenind un important loc de pelerinaj.

Expulzarea evreilor din Praga de către Maria Tereza de Austria, în 1745, act bazat pe presupusa lor colaborare cu armatele prusace, a fost o grea lovitură dată comunităţii iudaice din oraş. Evreii au fost readmişi în oraş după 3 ani, în 1748. În 1848, au fost deschise porţile ghetoului din Praga. Fostul cartier evreiesc (redenumit Josefov, în 1850) a fost demolat în cursul aşa-numitei "asanări a ghetoului" de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea.

modifică Secolul al XVIII-lea

În 1689, un mare incendiu a devastat Praga, care, însă, a fost reconstruită şi renovată rapid. În secolul care a urmat, populaţia oraşului a crescut neîntrerupt, în 1771 trăind aici 80.000 de locuitori. Mulţi dintre aceştia erau negustori bogaţi care, alături de aristocraţi, au îmbogăţit oraşul cu numeroase palate, biserici şi parcuri, ducând la apariţia unei versiuni a stilului baroc renumită în toată lumea. În 1784, în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, cele patru aşezări urbane creştine învecinate – Malá Strana, Nové Město, Staré Město şi Hradčany – au fost într-o singură entitate urbană, în vreme ce cartierul evreiesc, Josefov, a devenit parte a noului oraş doar în 1850. Revoluţia industrială a avut un efect puternic asupra Pragăi, apărând fabrici noi care aveau avantajul proximităţii minelor de cărbuni şi de minereu de fier. În 1817 a fost creată o nouă suburbie, Karlín, populaţia oraşului depăşind în curând cifra de 100.000 de locuitori. Prima gară de cale ferată a fost construită în oraş, în 1842.

modifică Secolul al XIX-lea

În 1806, Napoleon Bonaparte a provocat disoluţia Sfântului Imperiu Roman. Împăratul Roman Francisc al II-lea a abdicat. El avea să devină impărat al Austriei, cu numele de Francisc I.

Valul revoluţionar al anului 1848, care a zguduit Europa, a atins, în egală măsură, şi Praga. Revoluţia cehă a fost înăbuşită în sânge. În anii care au urmat, mişcarea naţionalistă cehă, care se opunea mişcării similare a germanilor, a luat o amploare deosebită. Cehii au preluat controlul asupra Consiliului orăşenesc în 1861.

modifică Secolul al XX-lea

Ca moştenitor al tronului austro-ungar a fost proclamat fiul împăratului Franz-Iosef, Franz-Ferdinand d'Este, după sinuciderea pricipelui moştenitor Rudolf. Ferdinand s-a căsătorit cu Sofia von Chotek dintr-o familie aristocrată cehă. Ei au locuit la Castelul Konopiste, nu departe de Praga. Noul principe moştenitor era în favoarea transformării Monarhiei Dualiste în Monarhie Tripla Anstro-Ungară-Cehă, dar, la 28 iunie 1914, el şi soţia sa au fost asasinaţi la Sarajevo. Asasinatul a fost pretextul pentru declanşarea Primului Război Mondial.

Înfrângerea Austro-Ungariei în prima conflagraţie mondială a dus la disoluţia imperiului şi la apariţia pe harta politică a Europei a noi state, teritoriile cehe şi slovace formând Republica Cehoslovacia. Praga a fost aleasă capitală a noului stat. Oraşul s-a dezvoltat atât din punct de vedere urbanistic, cât şi economic. În 1930, Praga avea aproximativ 850.000 de locuitori.

De-a lungul celei mai mari părţi a istoriei sale, Praga a fost un oraş multietnic, cu importante comunităţi ale cehilor, germanilor şi evreilor. Dacă, în 1848, germanii formau majoritatea populaţiei oraşului, ei reprezentau numai 13,52% dintre locuitorii Pragăi, iar în 1910 numai 5,97%, în principal datorită afluxului de cehi din Moravia şi Boemia veniţi să îngroaşe clasa muncitoare a oraşului, dar şi datorită asimilării unora dintre germani. Minoritatea germană şi cea evreiască vorbitoare de limbă germană a continuat să locuiască, in principal, în cartierele vechi, centrale ale oraşului, în vreme ce cehii reprezentau majoritatea absolută în noile cartiere muncitoreşti. Din 1939, odată cu ocuparea Cehhoslovaciei de către Germania Nazistă, evreii din Praga au fost exterminaţi in timpul Holocaustului sau au fugit din ţară. Cei mai mulţi evrei supravieţuitori ai războiului, din Praga şi din restul ţării, au emigrat, în timpul comunismului, în mai multe valuri succesive determinate de preluarea puterii de către comunişti, înfiinţarea statului Israel şi înăbuşirea Primăverii de la Praga de către Uniunea Sovietică şi aliaţii ei. La sfârşitul secolului trecut, comunitatea evreiască din Praga număra aproximativ 800 de membri, iar in 2006 aproximativ 1.600 praghezi s-au declarat ca fiind evrei.

În timpul ocupaţiei naziste, Praga a fost unul dintre puţinele oraşe europene nerăvăşite de bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutaţi şi oprimaţi de nazişti. Politicieni sau intelectuali cehi, aşa cum a fost fostul prim-ministru Alois Eliáš, au fost ucişi sau închişi cu sprijinul informatorilor germani şi a colaboraţioniştilor cehi.

Insurecţia din Praga a fost declanşată pe 5 mai 1945, rezistenţă cehă, cu sprijinul temporar al unor unităţi ale Armatei Ruse de Eliberare (RAO), aflate în mod formal în serviciul Waffen SS, profitând de înaintarea unităţilor sovietice şi americane, s-au ridicat la luptă împotriva ocupantului nazist. Armata a III-a Americană de sub comanda generalului Patton se afla la Pilsen, la numai câteva ore distanţă de Praga, în timp ce trupele Armatei Roşii de sub comanda mareşalului Konev traversau în forţă graniţele Moraviei. Generalul Patton era dispus să declanşeze atacul pentru eliberarea Pragăi, dar a fost împiedicat să-şi ducă la îndeplinire planurile de generalul D. Eisenhower. Generalul Eisenhower ceruse permisiunea Marelui Stat Major Sovietic ca americanii să declanşeze atacul, dar a fost refuzat. O înţelegere prealabilă de la Yalta prevedea ca Boemia să fie eliberată de sovietici. În cele din urmă, la 9 mai 1945, după capitularea oficială a Germaniei Naziste, sovieticii au luat cu asalt Praga. Doar la 12 mai au încetat definitiv luptele în Cehia. Ocupaţia germană a cauzat - după unele surse - moartea a 270.000 de cehoslovaci, între care peste 77.000 de evrei cehoslovaci, ale căror nume sunt înscrise pe pereţii sinagogii Pinkas din Praga.

Etnicii germani din Praga (şi din restul Cehoslovaciei, de altfel) ori au fugit, ori au fost strămutaţi în cursul lunilor care au urmat eliberării capitalei. În timpul transferării forţate a germanilor au avut loc violenţe locale cu un număr necunoscut de victime din rândul strămutaţilor.

După război, Praga a redevenit capitala Cehoslovaciei. La început, mulţi cehi aveau sentimente de recunoştinţă faţă de soldaţii sovietici eliberatori. Deşi Armata Roşie a părăsit în câteva luni de la terminarea războiului Cehoslovacia, ţara a rămas sub controlul strict politic al Uniunii Sovietice. În februarie 1948, o lovitură de stat comunistă a asigurat preluarea puterii de aliaţii politici ai sovieticilor.

Viaţa intelectuală liberală pragheză a suferit sub regimul totalitarist, în ciuda unor eforturi notabile ale noilor autorităţi pentru renovarea monumentelor avariate de luptele celui de-al Doilea Război Mondial, ca şi de sprijinire a culturii de masă. Scriitorii cehoslovaci, la cel de-al patrulea congres al breslei ţinut la Praga, în 1967, au luat o poziţie foarte critică la adresa regimului. Ei l-au provocat pe noul Secretar General al comuniştilor cehoslovaci, Alexander Dubček, să proclame un nou curs al politicii interne. Astfel a început scurta perioadă a "socialismului cu faţă umană". Noua politică cehoslovacă, cunoscută cu numele de "Primăvara de la Praga", urmărea reformarea democratică a instituţiilor statului comunist. Uniunea Sovietică şi aliaţii săi din Pactul de la Varşovia, cu excepţia notabilă a României, au reacţionat violent în august 1968, ocupând militar ţara şi oprind cursul reformelor.

În 1989, după căderea Zidului Berlinului şi victoria Revoluţiei de catifea, Cehoslovacia s-a eliberat în cele din urmă de influenţele comuniste şi sovietice, iar Praga a înflorit încă o dată în condiţiile noilor realităţi economice şi sociale din ţară. În 1993, după dizolvarea paşnică a federaţiei cehoslovace, Praga a devenit capitala noului stat Republica Cehă. Praga este capitala a două unităţi administrative ale Cehiei: Pražský kraj – Regiunea Praga şi Středočeský kraj – Regiunea Boemia Centrală. Cu toate acestea, Praga nu face parte din punct de vedere geografic din Regiunea Boemia Centrală.

modifică Momente importante ale istoriei Pragăi

Cele patru aşezări independente care se aflau în zona Pragăi au fost proclamate un singur oraş în 1784. Cele patru erau Hradčany, Malá Strana, Staré Město şi Nové Město. Oraşul s-a extins, în continuare, prin anexarea cartierului evreiesc Josefov, în 1850, şi a Vyšehradului, în 1883, iar la începutul anului 1922, alte 37 de municipalităţi au fost încorporate în oraş, crescând populaţia oraşului la 676.000 de locuitori. În 1938, populaţia oraşului ajunsese la un milion de locuitori.

modifică Impărţire administrativă

modifică Locuri de interes turistic

De la căderea Cortinei de Fier, Praga a devenit unul dintre cele mai populare destinaţii turistice din Europa şi din lume. Praga este pe locul al şaselea în topul celor mai vizitate oraşe europene după Londra, Paris, Roma, Madrid şi Berlin.^[2]

modifică Cultura

Praga este un important centru cultural european, fiind gazdă a numeroase evenimente culturale. În Praga îşi au sediul câteva instituţii de cultură cehe:

În oraş există sute de săli de concert, galerii de artă, cinematografe şi cluburi de muzică. Praga este gazda mai multor festivaluri de film, de muzică, întâlniri ale scriitorilor, sute de vernisaje şi de prezentări de modă.

modifică Economia

Pentru detalii, vezi articolul Economia Pragăivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Produsul intern brut/cap de locuitor al capitalei este de aproape două ori mai mare decât media pe Republica Cehă, adică 33.784 € (puterea de standard de cumpărare) în 2004, care este 157,1% faţă de media pe Uniunea Europeană, ceea ce plasează Praga printre cele mai bogate 12 regiuni ale UE. În plus, nivelurile preţurilor este mult mai scăzut decât în alte oraşe,

În oraş şi-au stabilit cartierele generale europene mai multe companii internaţionale.

Din ultimul deceniu al secolului trecut, Praga a devenit o locaţie importantă pentru companiile internaţionale sau hollywoodiene producătoare de film. Spre deosebire de alte oraşe europene, Praga nu a suferit mari distrugeri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oraşul fiind folosit ca decor pentru diferite scene din oraşe interbelice precum Amsterdamul ori Londra.[1] [2] Combinaţia dintre arhitectura interesantă, preţurile scăzute, scutiri de impozite şi o infrastructură preexistentă pentru arta cinematografică s-a dovedit extrem de atractivă pentru pentru companiile producătoare de film.

modifică Colegii şi universităţi

modifică Transportul

modifică Sistemul integrat de transport

"Tramvaiul nostalgic" nr. 91 traversează centrul oraşului

modifică Calea ferată

Oraşul este centrul sistemului de căi ferate cehe, care deserveşte întreaga Republică Cehă şi ţările vecine.

Praga are două staţii internaţionale de cale ferată: Hlavní nádraží (numită uneori şi Wilsonovo nádraží) şi Praha Holešovice. Există un număr de staţii pentru transportul suburban. Pentru viitor este prevăzută o creştere a importanţei transportului pe calea ferată în capitală.

modifică Transportul aerian

Praga este deservită de Aeroportul Internaţional Ruzyně, care este aeroportul-sediu al Liniilor Aeriene Cehe. Oraşul este legat de diferite oraşe europene prin linii aeriene low-cost. Aeroportul Internaţional Ruzyně este considerat unul dintre cele mai moderne aeroporturi din Europa.

modifică Taxiuri

Serviciile de taxi din Praga sunt împărţite în trei sectoare: companiile mari de transport, transport prin maxi-taxi şi taximetrişti independenţi.

modifică Sportul

În Praga se află mai multe stadioane şi sediile unor renumite cluburi sportive iar aici se desfăşoară evenimente sportive de importanţă naţională şi internaţională.

modifică Miscelaneu

În Praga îşi au sediul mai multe organizaţii şi instituţii importante ale Cehiei şi Europei Centrale.

modifică Praga ca oraş al conferinţelor internaţionale

modifică Personalităţi legate de Praga

Pentru detalii, vezi articolul Personalităţi legate de Pragavezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].