Un râu este o apă care curge sub efectul gravitaţiei.
Originea râului se numeşte izvor. Adâncitura prin care curge râul se numeşte albia râului (vale), iar râul poate să se verse fie într-un alt râu sau fluviu (ca afluent), fie într-un lac, într-o mare sau într-un ocean.
Anumite râuri care curg spre o zonă aridă (deşert) nu se varsă nicăieri, evaporându-se până să ajungă la destinaţie.
Se consideră râuri şi pâraie toţi curenţii de apă, care curg mai mult de 6 luni pe an în albia pe care şi-au format-o de la izvor până în deltă, cu excepţia izvoarelor de pe pante. În funcţie de lungimea albiei, curenţii de apă se împart în: [1]
- pâraie - până la 10 kilometri;
- râuleţe şi râuri mici - de la 10 la 100 kilometri;
- râuri mijlocii - de la 100 la 200 kilometri;
- râuri mari - peste 200 kilometri.
modifică Termeni ce au legătură cu noţiunea de râu
- izvor: locul de ieşire a apei dintr-o pânză freatică şi începutul unui râu; se mai numeşte şi obârşie.
- amonte: în susul văii, al apei, spre izvoare, mai aproape de sursă faţă de un punct de referinţă.
- aval: în josul văii, al apei, spre vărsare, mai departe de sursă faţă de un punct de referinţă.
- albie minoră: suprafaţa de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor; albia minoră mai poartă şi denumirile de matcă, pat, făgaş, vad;
- albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari, la ieşirea lor din albia minoră;
- zonă inundabilă: suprafaţa de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari, în care se formează lunca inundabilă.
- nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă, corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit-modul);
- debit mediu anual: cantitatea de apă ce se scurge, în medie, printr-o secţiune data a unui râu, la nivelul unui an, sau în medie pe o perioadă multianuală.
- debit salubru: debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă pentru asigurarea condiţiilor de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente.
- debit de servitute: debitul minim necesar lăsat permanent într-o secţiune pe un curs de apă, aval de o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim necesar utilizatorilor de apă din aval.
- debit de exploatare: debitul disponibil pentru prelevare şi dare în consum, peste valoarea debitului de servitute ce trebuie asigurat în albia râului.
- debit utilizabil: partea din debitul total disponibilă pentru producerea energiei electrice, după scăderea pierderilor inevitabile şi volumelor de servitute prevăzute în avizul de gospodărirea apelor.
- viitură: creşterea puternică şi intempestivă a debitului lichid şi solid al unei ape curgătoare, în perioada topirii zăpezilor sau după ploi torenţiale.
- eroziunea albiei: distrugerea progresivă a materialului din albia şi din malurile unui râu; acest proces este prezent la toate albiile râurilor, fiind mai intens în cursul superior, mai atenuat în cel mijlociu şi tot mai slab în cursul inferior. Stabilizarea malurilor se poate face prin plantarea de copaci.
- lac de atenuare: lac de acumulare construit pe cursul unui râu în scopul atenuării undelor de viitură şi pentru a evita sau a reduce pagubele produse de acestea.
- talveg hidrografic: linia care uneşte punctele cu altitudinea cea mai coborâtă din lungul albiei minore a unui râu. Aceasta corespunde, de regulă, cu linia vitezelor celor mai mari din secţiunea râului, iar la suprafaţa apei, cu creasta râului.
- bief: porţiunea de canal sau de râu între două ecluze sau două baraje.
modifică Cele mai lungi râuri din lume
modifică Legături externe
|