WikiPortallus: Războiul rece.html

Războiul Rece

Parte din {{{partedin}}}

În sensul acelor de ceasornic: Secretarul General sovietic, Nikita Hruşciov, şi Preşedintele Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy, la o întâlnire la nivel înalt din 1961, în Viena; Grăniceri est-germani la Zidul Berlinului; prima armă nucleară sovietică, Joe 1, este testată; soldaţi americani debarcă în Vietnam, în timpul Războiului din Vietnam; Sputnik 1 este lansat în orbită (pornind, astfel, cursa spaţială).

Dată:	1945-1991
Locaţie:	Războaie indirecte în Vietnam, Afganistan şi Coreea. Revolte anti-comuniste în Cehoslovacia, Ungaria, România, şi Polonia. Cursa înarmării la nivel global între Statele Unite şi aliaţii lor din NATO, şi Uniunea Sovietică şi Pactul de la Varşovia.
Consecinţe:	Dizolvarea URSS şi colapsul comunismului la sfârşitul deceniului al nouălea şi începutul celui de-al zecelea al secolului trecut; apariţia democraţiilor central şi est-europene, care, ulterior, au ales să se integreze în NATO şi Uniunea Europeană.
Casus belli:	{{{casus}}}
Schimbări teritoriale:	{{{teritoriu}}}

Combatanţi

{{{combatant1}}}

{{{combatant2}}}

Comandanţi

{{{comandant1}}}

{{{comandant2}}}

Forţe militare

{{{forţă1}}}

{{{forţă2}}}

Victime

{{{victime1}}}

{{{victime2}}}

{{{note}}}

Războiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisă, nonmilitară (deşi a cauzat cursa înarmării) şi limitată, care s-a dezvoltat după Al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii şi sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau URSS şi aliaţii ei, cărora li se mai spunea şi Blocul oriental sau răsăritean. Celălalt grup cuprindea SUA şi aliaţii lor, numiţi şi Blocul occidental sau apusean. La nivel militar-politic a fost o confruntare între NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) şi Pactul de la Varşovia. La nivel economic, a fost o confruntare între capitalism şi socialism. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare între democraţiile liberale occidentale (aşa-numita "lume liberă," "societatea deschisă") şi regimurile comuniste totalitare (aşa-numita "societatea închisă"). Înfruntarea dintre cele două blocuri a fost numită "Războiul rece", deoarece nu s-a ajuns la confruntări directe militare dintre supraputeri (nu s-a ajuns la un război "cald"). Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns şi nu se putea ajunge la un război "cald", la o confruntare convenţională datorită faptului că ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice şi nucleare, ceea ce a creat o situaţie strategică de "deterrence", adică de descurajare şi blocare reciprocă. Alminteri, se ajungea la o distrugere reciprocă totală şi la o catastrofă mondială. Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare între serviciile occidentale de "intelligence" (în primul rînd cele americane, CIA, NSA, dar şi cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) şi serviciile de poliţie politică ale regimurilor totalitare comuniste (în primul rînd, KGB, dar şi Securitate, STASI, etc.) S-a mai numit "Războiul Rece" şi datorită faptului că a fost purtat între foştii aliaţi din războiul împotriva regimului totalitar nazist, între două forme de regimuri politice care aveau aceleaşi rădăcini ideologice, adică lupta democratică pentru emanciparea omului de sub orice formă de dominaţie. "Războiul rece" a dominat politica externă a SUA şi a URSS încă din 1947, când s-a folosit pentru prima oară termenul, şi până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Războiul Rece a fost o luptă în care s-au utilizat presiunea economică, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaţiunile militare de intensitate mică şi iminentul război pe scară mare. Războiul Rece s-a încheiat o dată cu prăbuşirea regimurilor comuniste sovietice şi a URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a rămas este dominată de o singură supraputere (condiţie descrisă de specialiştii în politică internaţională drept hegemonie globală a SUA într-o lume care este unipolară, chiar dacă unii specialişti partizani şi, în general, antiamericani o numesc multipolară).

modifică Războiul imaginar, parte integrantă a Războiului Rece

Termenul a fost lansat de către Mary Kaldor (The Imaginary War. Understanding the East-West Conflict. Basil Blackwell, Oxford, 1990). Războiul imaginar este o “tehnologie disciplinară” (termenul e preluat de la Michel Foucault) şi presupune un discurs care “exprimă şi legitimizează relaţiile de putere din societatea modernă”. Finalitatea “războiului imaginar” e aceea de a “menţine coeziunea socială” internă a societăţilor implicate în conflict, scopul fiind domestic, nu îndreptat în afară. Apariţia comunismului a extins, pentru prima dată în istorie, bazele controlului social prin teroare la scară continentală. Statele Unite au preluat, rafinat şi promovat conceptul într-un ambalaj “user- friendly” ducând războiul imaginar împotriva duşmanului absolut (vezi Murray J. Edelman -Constructing the Political Spectacle, Chicago University Press, 1988 cap. 4, The Construction and Uses of Political Enemies) la următorul nivel, integrându-l după episoadele făţişe gen the red scare în cultura autohtonă pentru a-l putea reactualiza la nevoie. De actualitate sunt episoadele Saddam Hussein şi Osama bin Laden, care au permis justificarea unor expresii ca “Axa Răului” (versus subînţeleasa axă a binelui), sau reactualizarea într-un cadru de acceptare populară generală a expresiei (naziste) “război total”. Războiul imaginar a fost, astfel, un instrument de bază ce a permis pe plan intern acceptarea războiului rece pe o perioadă extinsă de timp.

modifică Războiul imaginar în cinematografia contemporană

Cinematografia a tratat cu succes dincolo de filmele- mărturie împotriva comunismului sau nazismului, subiectul fricii de duşmanul invizibil, al războiului imaginar în excelente ecranizări ale romanelor Nineteen eighty four (1984), Fahrenheit 451, sau în filmul Brazil. Nu sunt de condamnat nici reproducerile ieftine mai recente, cum ar fi The Island, Equilibrium, Aeon Flux, Ultraviolet întrucât chiar şi acestea tratează direct tema manipulării sociale printr-un duşman invizibil, chiar dacă o fac fără prea mult tact sau talent.

În aceste sensuri, războiul imaginar din timpul războiului rece este o temă şi pârghie socială de actualitate, manifestată nu doar în istoria contemporana ci şi în producţiile cinematografice, mai mult sau mai puţin, explicite.