Radiaţia electromagnetică.html

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Undele electromagnetice sau radiaţia electromagnetică sunt fenomene fizice în general naturale, care constau dintr-un câmp electric şi unul magnetic în acelaşi spaţiu, şi care se generează unul pe altul pe măsură ce se propagă.

modifică Clasificare

Spectrul electromagnetic

În funcţie de frecvenţa sau lungimea de undă cu care radiaţia se repetă în timp, respectiv în spaţiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.

Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvenţele joase spre cele înalte:

radiaţiile (undele) radio
microunde
radiaţii hertziene,
radiaţii infraroşii,
radiaţii luminoase,
radiaţii ultraviolete,
radiaţii X (Röntgen),
radiaţii "γ" (gamma - literă greacă).

Undele radio - se folosesc şi pentru transmiterea semnalelor de televiziune, pentru comunicaţii prin satelit şi telefonie mobilă. Microundele sunt folosite atât în comunicaţii cât şi în cuptorul cu microunde, care se bazează pe absorbţia relativ puternică a radiaţiilor de această frecvenţă în apă şi materiile vegetale şi animale. Undele milimetrice se folosesc de exemplu în astronomie. Undele terahertziene au început abia de curând să fie cercetate şi folosite în aplicaţii practice. Radiaţia (lumina) infraroşie este foarte utilă în analize fizico-chimice prin spectroscopie. De asemenea ea se mai utilizează pentru transmiterea de date fără fir dar la distanţe mici, aşa cum este cazul la aproape toate telecomenzile pentru televizoare şi alte aparate casnice. Lumina vizibilă este cel mai la îndemână exemplu de unde electromagnetice. Radiaţia (lumina) ultravioletă este responsabilă pentru bronzarea pielii. Razele X (sau Röntgen) sunt folosite de multă vreme în medicină pentru vizualizarea organelor interne. În fine, razele gamma se produc adesea în reacţii nucleare.

modifică Teorie

Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de "ecuaţiile lui Maxwell" şi apoi descoperite experimental de Heinrich Hertz. Variaţia unui câmp electric produce un câmp magnetic variabil, căruia îi transferă în acelaşi timp şi energia. La rândul lui, câmpul magnetic variabil generează un câmp electric care preia această energie. În acest fel energia este transformată alternativ şi permanent dintr-o formă în cealaltă, iar procesul se repetă ducând la propagarea acestui cuplu de câmpuri.

modifică Proprietăţi

Radiaţia electromagnetică, indiferent de frecvenţă, prezintă următoarele proprietăţi:

interferenţă

reflexie

refracţie

absorbţie

difracţie

Radiaţia electromagnetică are o natură duală: pe de-o parte, ea se comportă în anumite procese ca un flux de particule (fotoni), de exemplu la emisie, absorbţie, şi în general în fenomene cu o extensie temporală şi spaţială mică. Pe de altă parte, în propagare şi alte fenomene extinse pe durate şi distanţe mari radiaţia electromagnetică are proprietăţi de undă.

Radiaţia electromagnetică.html

Cuprins

modifică Clasificare

modifică Teorie

modifică Proprietăţi

modifică Vezi şi

modifică Referinţe externe