Scufundare profesională.html
 
| ca | de | en | es | fr | it | nl | no | pl | pt | ru | ro | fi | sv | tr | vo |


 

Scufundarea profesională este o activitate profesională întreprinsă sub apă de către un scafandru profesionist.

Domeniile care beneficiază în special de serviciile scafandrilor profesionişti sunt exploatările petroliere offshore, lucrările portuare şi lucrările hidrotehnice.

Platformă petrolieră în Golful Mexic

Pentru lucru sub apă, scafandrii folosesc diverse scule acţionate manual, sau unelte subacvatice acţionate pneumatic sau hidraulic, dispozitive şi utilaje special concepute şi realizate.

Datorită complexităţii şi în special necesităţii unui personal numeros, a unor echipamente şi utilaje diverse, lucrul sub apă are în general un preţ de cost foarte ridicat.

Cuprins

modifică Scurt istoric al scufundării profesionale în România

Începuturile scafandreriei în România nu se pot stabili cu precizie. Documentele de arhivã oferã mai multe date, statistici şi evidenţe ale bastimentelor şi navelor de transport, cu vele sau cu motor înscrise sub pavilion românesc şi mai puţine despre activitatea de lucru sub apã. Actele şi scrierile care fac referiri la diferite forme de organizare a flotilelor Principatelor Române, iar mai apoi a tinerei flote româneşti nãscutã dupã unirea Moldovei cu Ţara Româneascã, nu evidenţiază existenţa scafandreriei printre spacialităţile marinei [1].

1891: Emil Racoviţă aflându-se în Franţa la laboratoarele Arago din Banyuls-sur-Mer pe coasta franceză a Mediteranei, efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viaţa subacvatică.

1895: este terminat podul de la Cernavodă ale cărui fundaţii pe piloni au necesitat intervenţia scafandrilor români.

1904: sunt încheiate lucrările de construcţie ale portului Constanţa la care de asemenea un aport important l-au avut şi scafandrii români

1911: se publică în România „Manualul Scafandrierului" [2]. În cuprinsul manualului se puteau găsi reguli şi metode de scufundare ale scafandrului cu cască la fluviu până la adâncimea de 12 m, precum şi descrierea unor accidente care ar putea surveni pe timpul scufundării. Manualul prezenta pentru prima dată, planşe cu mijloacele şi procedeele de lucru ale scafandrilor pentru diverse intervenţii cum ar fi căutarea ancorelor, lanţurilor şi a altor obiecte aflate pe fundul fluviilor. Acest manual publicat de Marina Română constituie prima lucrare ce face referire la reglementarea scufundării din România.

1970: este lansat în România laboratorul submers LS-1 în lacul Bicaz. O echipă de scafandrii ai Staţiunii de cercetare de la Pângăraţi, Neamţ, au reuşit o şedere de 30 zile la adâncimea de 10 m [3]

1972: se înfiinţează Laboratorul de tehnologie marină în cadrul Institutului Român de Cercetări Marine din Constanţa în cadrul unor programe de cercetare legate de valorificarea resurselor petroliere ale platformei continentale din Marea Neagră. Activitatea s-a desfăşurat pe două planuri, de fiziologie hiperbară şi de tehnologie a scufundării.

1974: în luna iulie s-a efectuat în premieră naţională o scufundare simulată la adâncimea de 80 m, scafandrii respirând un amestec HELIOX.

1976: se începe forajul marin în Marea Neagră cu platforma Gloria, adâncimea maximă a apei fiind de 90 m. În Marea Neagră se mai află platformele Orizont, Prometeu, Fortuna, Atlas, Jupiter şi Saturn. Facilităţile pentru exploatarea hidrocarburilor alcătuiesc un sistem complex alcătuit din: platformă fixă centrală de producţie, sistemul de conducte pentru transportul hidrocarburilor ce face legătura între platforma centrală şi terminalul onshore Midia, format din două conducte de câte 84 km lungime.

1976: la 1 Octombrie este înfiinţat Centrul de Scafandri din Constanţa care va continua activitatea de cercetare în domeniul hiperbar. [4] Centrul de Scafandri a luat fiinţă prin desfiinţarea Grupului 279 Scafandri (U.M. 02145) din garnizoana Mangalia, tehnica şi efectivele grupului intrând în compunerea Centrului de Scafandri. Organizarea Centrului de Scafandri la înfiinţare a avut urmãtoarea structurã: Comandamentul Centrului de Scafandri cu subunităţi de bazã (Grupul Scafandri de Mare Adâncime (G.S.M.A.), Grupul Scafandri de Luptã, Cabinetul de studii şi dresaj animale marine, Laboratorul de cercetare privind pãtrunderea omului sub apã) şi subunităţi şi formaţiuni de servicii. Realizat în colaborare cu firma COMEX INDUSTRIES din Franţa, Centrul de Scafandri are în dotare două barocamere multiloc şi o hidrosferă în care se execută pregătirea şi antrenarea scafandrilor în vederea folosirii diferitelor tehnologii de scufundare şi tipuri de aparate de respirat sub apă, cercetări în vederea realizării de noi tehnologii de scufundare şi medicale, testări de aparate şi tehnică utilizată în activităţi de scufundare, teste de aptitudini în vederea selecţionării scafandrilor. Tot în acest an trebuie consemnată şi vizita celebrului comandant Jacques-Yves Cousteau la I. R. C. M. cu prilejul expediţiei navei Calypso în Marea Neagră.

1977: nava „Emil Racoviţă” intră în dotarea Centrului de scafandri Constanţa având un deplasament de 1 200 tdw. Nava reprezintă fostul cargou "Arad" şi a fost reproiectată prin instalarea sistemului ULISS pentru efectuarea de scufundări la mare adâncime la şantierul naval Turnu-Severin. În anul 1978, nava Emil Racoviţă a executat mai multe ieşiri pe mare pentru scufundãri reale la mare adâncime cu sistemul ULISS. Astfel, sau executat scufundãri la 40 m, se intrã în imersiune de 4 ori la adâncimea de 70 m (la fiecare scufundare au intrat în turelã câte doi scafandri de mare adâncime), iar apoi scafandrii au atins adâncimea de 100 m.

1978: se lansează în lacul Bicaz experimentul Necton 78 alcătuit din trei laboratoare submerse: "Limnos" aflat la un metru sub apă, "Salmos" la 10 m şi "Argyroneta" imersat la 20 m. Laboratoarele erau cuplate în permanenţă prin legătură TV.

1978: în luna August, în cadrul unei scufundări reale în Marea Neagră, este depăşită adâncimea de 100 m. Au fost efectuate în sistemul turelă-cheson, două scufundări de 30 minute la adâncimea de 102 m, urmate de decompresie de 8 ore.

1979: intră în dotarea Centrului de scafandri din Constanţa nava "Grigore Antipa" ce are un deplasament de 1 500 tdw . Nava a fost construită la şantierul naval din Mangalia.

1981: în luna Iulie s-a desfăşurat cu rezultate foarte bune prima scufundare în saturaţie din România din seria "Pontus", la adâncimea de 300 m.

1982: Laboratorul Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri din Constanţa, elaborează Tabelele de decompresie cu aer LH-82, pentru scufundări cu aer până la 60 m adâncime.

1982: în luna Iunie în cadrul Laboratorului Hiperbar a fost executatã o scufundare în saturaţie la 350 m, dupã o tehnologie de decompresie elaboratã în Centrul de Scafandri de către Cpt.lt.ing. Petru Aron.

1983: în Februarie are loc o nouă premieră naţională când se executã prima scufundare în saturaţie cu amestecuri azot-oxigen (NITROX) la adâncimea de 25 m dupã o tabelã calculatã de Cpt.Rg.ing. Petru Aron. Această scufundare este urmată la scurt timp de o altă scufundare la adâncimea de 41 m. Ziua de 21.06.1983 aduce în istoria scafandreriei româneşti un nou record naţional. S-a executat scufundarea Pontus III la 450 m adâncime. Pentru prima datã se încheie un contract de colaborare cu Institutul de Medicinã şi Farmacie din Cluj-Napoca, iar colectivul condus de rectorul institutului prof. dr. docent Ion Baciu face investigaţii de ordin biochimic.

1984: în luna Mai scafandrii Centrului de Scafandri realizează lucrãrile subacvatice de montare a jacket-ului la platforma de foraj marin Gloria la adâncimea de 48 m. La data de 07.11.1984 se montează reiser-ul de la platforma Gloria, o conductã în formã de L în care o laturã era de 60 metri şi cealaltã de 500 metri. Aceasta trebuia montatã în nişte bride fixate pe un montant al jacketului.

1984: în luna Septembrie urmãrind obţinerea de noi recorduri naţionale, scafandri români efectueazã în cadrul Laboratorului Hiperbar al Centrului de Scafandri o scufundare în saturaţie la 500 m adâncime. Scufundarea a început pe data de 25.09.1984 la orele 10.00. Echipa de scafandri a fost formatã din Cpt.lt. Munteanu Daniel şi scafandri civili Oancea Gheorghe, Fîntînã Constantin, Nicola Valentin. Asistenţa tehnicã a fost asiguratã de Cpt.Rg.3 ing. Petru Aron - şef de scufundare; ofiţerii Paţa Dănuţ, Boca Virgil, Soare Gabi - şefi ture; Listaru Viorel, Gãnescu Marian, Roibu Ştefan - operatori cheson; asistent Dragu Anastasia - analist; Mirea Marian, Bãnicã Andrei, Sandu Lucian, Scurtu Alexandru - tehnicieni. Asistenţa medicalã era în responsabilitatea doctorilor Oţel Ionel, Nepot Antoniu, Rizea Vasile şi asistenţilor Dorobanţu Mircea, Clinciu Traian din partea Centrului de Scafandri. La scufundãri au mai participat din partea Spitalului Militar Constanţa dr. Popescu Octavian, din partea Institutului de Medicinã şi Farmacie din Cluj-Napoca doctorii Todu Simion, Vasile Al. Vasile, Olteanu Ion, Ivanof Liliana şi chimist Zirbo Mariana, iar de la Universitatea din Craiova doctorii Neştianu Valentin, Mihãilescu Ştefan, Iancãu Marian şi tehnicianul Panã Lucian.

1985: echipe de scafandri ale Centrului de Scafandri executã lucrãri subacvatice pentru instalarea conductei submarine de la platforma Gloria.

modifică Clasificarea scafandrilor profesionişti în România

  • În functie de adâncimea de scufundare, scafandri sunt brevetaţi pentru următoarele categorii:
    • categoria a III-a - execută scufundări până la 40m;
    • categoria a II-a - execută scufundări până la 60m;
    • categoria I - execută scufundări la adâncimi mai mari de 60m. Scafandri din această categorie se numesc scafandri de mare adâncime.
  • În funcţie de vechimea în categorie scafandri pot obţine următoarele clase:
    • clasa 3 (cel puţin 1 an);
    • clasa 2 (cel puţin 2 ani);
    • clasa 1 (cel puţin 3 ani).

modifică Brevete de invenţie româneşti

  • 54936: Batiscaf pentru cercetări şi lucrări subacvatice. Inventatori: Gavril Iuliu Murariu, Nicolae Constantin Ignătescu;
  • 59309: Procedeu şi instalaţie pentru evacuarea lichidelor mai uşoare ca apa din rezervoare submerse. Inventator: Alexandru Ene;
  • 77652: Turelă deschisă de scufundare. Inventator: Constantin Vlad;
  • 86670: Instalaţie de oxigenoterapie hiperbară. Inventator: Constantin Vlad;
  • 91793: Dispozitiv pentru curăţarea carenelor de navă. Inventator: Iorgulescu Florea;
  • 107890: Metodă şi instalaţie pentru ridicarea conductelor imerse. Inventatori: Dimoiu Gheorghe, Dumitru Nicolae, Rusen Mitică, Safta Ion;
  • 109166: Aparat portabil de electrosecuritate pentru scafandrul sudor. Inventator: Contraamiral(r) prof.univ.dr.ing. Nanu Dumitru


 Cel puţin o parte din aceste legături externe nu îndeplinesc condiţiile de includere.
Trebuie şterse legăturile inaccesibile, nerelevante sau care nu pot fi considerate surse de încredere.

modifică Firme de scufundare profesională din România

  • Ardamcos S.A.

Str. Ardealului nr.10, Constanţa

  • Atlanta H.V.-Co - Grup Scafandri

Strada Henri Coanda 5, Galati, 800522.

Bd. 1 Mai nr. 19-21, Constanţa

  • Cosma - Grup Scafandri Grei si Autonomi

Micro 17, Strada Oltului Bl.A13A, Ap.32, Galati.

  • Delphi S.R.L.

Bd. Tomis nr. 320, Constanţa

Strada Traian 105, Ap.2, Drobeta Turnu-Severin, 220134.

  • GIS SRL

Strada Th.Sperantia 130, Bucuresti 3, 030942

  • Grup Intervenţii Salvare Navală

Incintă Port, Dana 2-3, Constanţa

  • I & L Trading

Str. Portului, Orşova

  • Oceanic Club

Str. Decebal nr. 41, Constanţa

Bulevardul 1 Decembrie 1918 nr.35, Bl.L20, Constanta, 900168

  • Tethys S.R.L.

Port Dana 30, Constanţa

modifică Şcoli de scufundare profesională

modifică Organizaţii internaţionale

modifică Tipuri de scufundare profesională

modifică Vezi şi

modifică Legături externe

modifică Bibliografie

  • Petre Mihai Băcanu : Flăcări sub apă. Editura Eminescu, Bucureşti, 1988
  • Dinu Dumitru, Vlad Constantin : Intervenţii subacvatice. Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
  • Aron Petru, Mircea Degeratu, Sergiu Ioniţă: Ghidul scafandrului autonom[5]. Ed.Olimp-Press, Bucureşti, 1992.
  • Dinu Dumitru, Vlad Constantin : Scafandri şi vehicule subacvatice. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
  • Mircea Degeratu, Aron Petru, Ştefan Georgescu: Aparate de respirat sub apă[6][7]. Ed. Matrixrom, Bucureşti, 2004, ISBN 973-685-558-9.
  • Ştefan Georgescu, Mircea Degeratu, Sergiu Ioniţă: Lucrări subacvatice realizate cu scafandri. Scule, unelte şi utilaje pentru lucrul sub apă. Tăiere şi sudare. subacvatică[8][9]. Ed. Matrixrom, Bucureşti, 2004, ISBN 973-685-816-2 .
  • Mircea Degeratu, Ştefan Georgescu, Sergiu Ioniţă: Lucrări subacvatice realizate cu scafandri. Control nedistructiv şi utilizare de explozivi sub apă. Lucrări tehnice sub apă. [10][11]. Ed. Matrixrom, Bucureşti, 2005.
  • Mircea Degeratu, Aron Petru, Ştefan Georgescu, Sergiu Ioniţă: Tehnologii hiperbare pentru scufundări unitare şi în saturaţie[12] Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2008. ISBN 978-973-755-xxx-x
All Right Reserved © 2007, Designed by Stylish Blog.