Suedia.html



Konungariket Sverige
Regatul Suediei

Drapel Stema
Deviză naţională Regală: För Sverige — i tiden (Pentru Suedia — în timpul)
Imn naţional Du gamla, du fria (Tu veche, tu liberă)
Capitală  • Populaţie  • Coordonate	Stockholm 786.509 (2007) 59°33′24″N, 18°06′56″E
Limbă oficială	suedeză (de facto)
Sistem politic	monarhie constituţională
Rege Prim Ministru	Carl XVI Gustaf Fredrik Reinfeldt
Suprafaţă  • Totală  • % apa	Loc 55 449.964 km² 8.67
Populaţie  • Totală  • Densitate	Loc 88 9.127.058 20 loc./km²
PIB (nominal)  • Total (2006)  • PIB per capita	Loc 20 $371,5 de miliarde $40.764
PIB (PPC)  • Total (2006)  • PIB per capita	Loc 35 $285,1 de miliarde $31.600
IDU (2004)	0,951 (loc 5) – înalt
Monedă	coroană suedeză (SEK) = 100 öre
Fus orar  • vară	UTC+1 UTC+2
Domeniu internet	.se
Prefix telefonic	+46
Prefix radiofonic	7SA-7SZ, 8SA-8SZ, SAA-SMZ
Siglă pentru maşini	S
Cod ISO	752 / SWE / SE
Membru al: ONU, UE, CSB, Consiliul Nordic
Toate statele lumii

Suedia (suedeză Sverige) sau Regatul Suediei (Konungariket Sverige) este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a peninsulei Scandinave, la ţărmurile Mării Baltice (Golful Botnic). Cuprinde şi numeroase insule din Marea Baltică (Gotland, Oland ş.a.). Are frontiera comună cu Norvegia la nord-vest (1619 km de lungime), Finlanda (586 km) la nord-est, Marea Nordului împreună cu strâmtorile daneze la sud-vest şi Marea Baltică la est. Are o suprafaţă de 449.964 km². Capitala Suediei se află în Stockholm.

modifică Geografie

Pentru detalii, vezi articolul  [[]]vezi articolele geografia Suediei şi provinciile istorice ale Suedieivezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Relief

Relief predominant de platou şi de câmpie, cu următoarele particularităţi:

• În vestul şi nord-vestul ţării se întind Alpii Scandinavi care ating altitudinea maxima prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m).
• Alte vârfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m).

Spre est munţii sunt mărginiţi de un podiş, care coboară în trepte spre litoralul cu fiorduri al Mării Baltice, unde se află Golful Botnic. În partea sudică a ţării se întind câmpii care înconjoară o mică regiune deluroasă, podişul Smaland (alt. 377 m) şi câmpia vălurită Skania, cu soluri fertile şi peisaje asemanatoare Danemarcei învencinate. Există foarte multe lacuri de origine tectono-glaciară, mai ales in câmpia central-sudică a ţării. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari sunt Vänern (5585 km²), Vättern (1899 km²) şi Mälaren (1140 km²). Zonele mlăştinoase acoperă peste 10% din suprafaţa ţării.

Capitala Suediei, este situată de o parte şi de alta a strâmtorii Norrström, care leagă lacul Mälaren de Marea Baltică şi pe câteva insule ale lacului Mälaren, legătura între cartierele-insule făcându-se prin intermediul a nu mai puţin de 50 de poduri. Lacul Mälaren a fost cândva un golf al Mării Baltice care pătrundea adânc în interiorul ţării. Mişcările de ridicare care au antrenat peninsula au înălţat pamânturile despărţind apele golfului de cele ale Balticii, formând lacul Malaren. Între lac şi mare se formează un cordon litoral care nu mai permite accesul corăbiilor spre interior şi obligă crearea unui punct de tranzit pe uscat. Aşa a apărut oraşul Stockholm la zona de contact dintre mare şi uscat cu un dublu rol: economic (asigurând tranzitul mărfurilor pe continent) şi strategic (constituind un obstacol în calea piraţilor care urmăreau şi prădau corabiile negustoreşti). Legătura lacului cu marea a fost refăcută artificial, necesitatea canalului Norrström fiind vitală.

modifică Reţea hidrografică

Hidrografia este reprezentată de numeroase râuri în general scurte (Ume 465 km, Lule 450 km), dar cu debite bogate şi un potenţial hidroenergetic ridicat (mai ales cele din Norrland) şi de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari dimensiuni. O parte din lacuri şi râuri sunt legate între ele prin canale navigabile, mai cunoscut fiind canalul Göta, care traversează partea de sud a Suediei şi face legătura între lacuri si râuri pe o distanţă de 560 de kilometri, de la Göteborg la Stockholm.

• Fluvii şi râuri principale: Klarälven, Österdal, Indalsälven, Ångerman, Ume, Pite, Lule, Torne.
• Lacuri: Vänern, Vätern, Mälaren, Hjälmaren Storsjön, Siljan.

modifică Climă

Pentru detalii, vezi articolul  Clima Suedieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are caracter continental, şi mai blândă în partea sudică, unde influenţa marină este puternică, iar precipitaţiile depăşesc 500 mm/an (temperat-maritimă). Curentul din Golf, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.

Stockholm, capitala ţării, se situează aproape la aceeaşi latitudine ca şi sudul Groenlandei, dar în iulie beneficiază de o temperatură medie de +18° C, cu maxime de peste +28 - +30° C anual. Iarna, temperatura medie se situează uşor sub zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate. Mai spre nord însă, Suedia are ierni lungi si friguroase, cu căderi abundente de zăpadă. Stratul de zăpadă poate să se menţină, în anumite locuri, precum în rezervaţia Abisko din nord-vestul ţării, până la 10 luni pe an, la înălţimi de peste 500 m netopindu-se niciodată.

La nord de cercul polar (în län-ul Norrbotten şi în nordul län-ului Västerbotten), soarele nu apune în lunile iunie şi iulie. Mai la sud, în aceleaşi luni, deşi soarele se situează pentru câteva zeci de minute sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră pentru a depune activităţi diurne fără iluminat adiţional (aşa-numitele nopţi albe). În Stockholm, în luna iunie, noaptea durează câteva ore.

modifică Vegetaţie

Jumătate din suprafaţa ţării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai puţin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea nordică şi centrală a ţării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag şi stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetaţia de tundră montanaă. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale şi 753 de rezervaţii de stat şi alte rezervaţii care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de pădure temperată.

modifică Resurse naturale

Suedia este bogată în păduri de conifere, în minereu de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, wolfram, uraniu şi alte minereuri, dar nu are zăcăminte de petrol şi cărbune, dispune însă de energie hidroelectrică. Cele mai importante rezerve de fier se află în nordul îndepărtat şi sunt îndeosebi exportate. Întinsele păduri de conifere ale Suediei, într-o bună combinaţie cu foioasele, servesc la aprovizionarea unei industrii extrem de dezvoltate: gatere, celuloză, hârtie şi produse finite pe bază de lemn. Suedia este un important furnizor de hârtie şi produse lemnoase pe pieţele internaţionale. În 1997, exportul produselor industriei forestiere s-a ridicat la 91 miliarde coroane suedeze.

Energia hidroelectrică ieftină a constituit un factor esential în dezvoltarea industrială a ţării. Aproximativ 15% din cantitatea de energie a Suediei este furnizată de centralele hidroelectrice, aşezate pe râurile principale din nord. Petrolul importat asigura 40% din energia care se consumă, iar cocsul si cărbunele importate asigură 7%. Cele douasprezece reactoare nucleare ale Suediei asigură peste 15% din energia totală a ţării sau 50% din energia electrică. Restul energiei provine din combustibili biologici.

modifică Împărţire administrativă

Suedia

Pentru detalii, vezi articolul  Subdiviziunile Suedieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În prezent Suedia este împărţită în 21 de comitate (län). În fiecare comitat există un birou administrativ (länsstyrelse) numit de guvern şi un consiliu (landsting) ales. Fiecare comitat este mai departe divizat în comune (kommuner), în total, în 2004 existând un număr de 290 pe tot teritoriul Suediei.

În mod tradiţional Suedia este împărţită în trei regiuni istorice (landsdelar):

• Götaland - Suedia de Sud, incluzând Scania, fost teritoriu danez şi Västergötland cu oraşul Göteborg.
• Svealand - Suedia Centrală, partea cea mai veche a ţării, cuprinzând şi oraşul Stockholm
• Norrland - jumătatea nordică a ţării, cuprinzând 59% din suprafaţa Suediei, dar doar 12% din populaţia ţării, cuprinzând şi o parte importantă din Laponia, locuită de populaţia Sami.

Cea de a patra regiune istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland, actuala Finlandă.

Până la reforma administrativă întreprinsă în anul 1634 de Axel Oxenstierna, Suedia era divizată în 25 de regiuni (landskap).

modifică Oraşe principale

• Stockholm
• Goteborg
• Malmo
• Uppsala
• Linkoping
• Norrkoping
• Jonkoping
• Helsingborg
• Östersund

modifică Demografie

Pentru detalii, vezi articolul  demografia Suedieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Conform unei statistici publicată de către agenţia guvernamentală Statistiska centralbyrån (SCB) în luna aprilie a anului 2007, Suedia are o populaţie estimată la 9.131.425 de locuitori. Pragul de nouă milioane a fost atins pentru prima dată în istoria ţării în august 2004. Conform aceluiaş studiu peste 12% dintre locuitori sunt născuţi în afara graniţelor statului sau au cel puţin un părinte de origine străină^{necesită citare}. Acest lucru reflectă migraţia dintre ţările nordice care a început de pe vremea primului război mondial. Ea s-a intensificat pe perioada celui de-Al Doilea Război Mondial din cauza refugiaţilor finlandezi^{necesită citare}. În anul 2006 imigraţia a atins cel mai înalt nivel in istorie^{necesită citare}.

Imigraţia din celelalte ţări nordice a atins un nivel ridicat de-a lungul anilor 1970 când peste 40.000 de oameni în căutara unui loc de muncă se stabileau anual în Suedia^{necesită citare}. În anul 1967 guvernul de la Stockholm a înăsprit legile referitoare la imigraţie, încercând astfel diminuarea acesteia. La sfârşitul anilor 1980 Suedia a devenit una dintre ţările în care au sosit o multitudine de imigranţi din Asia şi America Latină în special din Iran şi Chile^{necesită citare}. De-a lungul anilor 1990, după destrămarea guvernelor comuniste în Europa de est un nou val de imigranţi a venit din fosta republică Iugoslavia^{necesită citare}.

Cel mai mare grup de imigranţi este reprezentat de către oamenii născuţi în Finlanda, fiind urmaţi de alţii din Turcia, Germania, Danemarca, Norvegia, Polonia, Rusia, Iran, Irak şi Iugoslavia^{necesită citare}. În total aceştia reprezintă 400.000 de locuitori din totalul de 9.130.000^{necesită citare}. Totuşi cea mai mare parte din aceştia sunt de origine nordică: 20.162 de oameni au imigrat în Suedia în anul 2005 , dintre care mai mult de jumătate erau suedezi care se reîntorceau acasă, 2.494 născuţi în Danemarca, 2.793 din Finlanda şi 2.425 din Norvegia, restul fiind completat de către oameni din Asia şi America Latină^{necesită citare}.

În nordul ţării, există două grupuri de minorităti etnice: vorbitorii de finlandeză din nord-est şi populaţia Sami (Laponii).

70% din teritoriu prezintă o densitate mai mică de 6 loc/km², dar în arealele urbanizate din părţile sudice si centrale ale Suediei, densitatea populaţiei depăşeşte 150 loc/km², iar în nord densitatea cea mai ridicată este în zonele miniere: 20 loc/km², iar pe litoral: 35 loc/km².

• Populaţia urbană: circa 85%
• Natalitatea: 14,3 ‰^{necesită citare}
• Mortalitatea: 11 ‰^{necesită citare}
• Speranţa de viaţă este mare:
  • aproximativ 78 de ani pentru bărbaţi^{necesită citare}
  • aproximativ 83 ani pentru femei^{necesită citare}.

modifică Limba vorbită

Harta arătând răspândirea limbi suedeze.

Suedeza este limba naţională (dar nu oficială) a Suediei, şi este vorbită de majoritatea populaţiei. Suedeza aparţine ramurei limbilor germanice de nord, fiind foarte asemănătoare cu daneza şi norvegiana, dar diferă din punct de vedere al pronunţiei şi al ortografiei. Norvegienii înţeleg suedeza cu un pic de dificultate iar danezii mai greu decât norvegienii. În împrejurimile oraşului Malmö (care este foarte apropiat de către Copenhaga, capitala Danemarcei) este înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populaţia înţelege ambele limbi cu uşurinţă fără a avea studii.

În Suedia există cinci limbi care sunt cunoscute drept limbi minoritare în această ţară (finlandeza, meänkieli, sami, romani şi idiş). Deşi este vorbită de către majoritatea populaţiei, suedeza nu este limba oficială în Suedia. Pe data de 7 decembrie a anului 2005 parlamentul a supus acest lucru la vot, iar rezultatul a fost considerat o eroare deoarece au fost exprimate 147 de voturi din 145 posibile.

Majoritatea suedezilor, în special cei născuţi după cel de-Al Doilea Război Mondial înţeleg şi vorbesc engleza din cauza influenţei anglo-americane care s-a răspândit cu uşurinţă după război. În şcolile in Suedia, depinzând de autorităţile locale, engleza este studiată din prima clasă până la terminarea şcolii primare. Studierea sa este continuată pentru încă cel puţin un an. Cea mai mare parte din elevi optează pentru două limbi străine, cea de-a doua fiind spaniola, germana, franceza sau italiana. Cunoaşterea limbii engleze este obligatorie pentru admiterea în universităţi, fiind un subiect obligatoriu în cadrul examenului naţional de admitere (Högskoleprovet)

modifică Istorie

Pentru detalii, vezi articolul  istoria Suedieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Probele arheologice dovedesc că teritoriul actualei Suedii era locuit în Epoca pietrei, odată cu retragerea gheţii ultimei glaciaţiuni din interiorul peninsulei. Primii locuitori se presupune că au fost vînători-culegători, trăind în primul rînd din ceea ce Marea Baltică le putea oferi.

Există probe care susţin teoria conform căreia sudul Suediei a fost dens populat în timpul Epocii bronzului, pentru că au fost descoperite rămăşiţe ale unor comunităţi bazate pe comerţ.

În secolul IX şi secolul X, cultura vikingă a înflorit în Suedia. Comerţul, atacurile şi colonizarea se făceau în această perioadă către est, spre Statele Baltice, Rusia şi Marea Neagră.

În 1397, cele 3 ţări scandinave : Norvegia, Danemarca şi Suedia au fost unite sub un singur rege. Aceasta a fost o uniune personală nu una politică, şi în secolul XV Suedia a rezistat încercărilor de conducere centralizată ale regelui danez, chiar şi prin rebeliune armată. Coroana suedeză s-a despărţit în 1521 de această uniune personală cînd viitorul (1523) rege Gustav I al Suediei a devenit regent.

Secolul XVII a fost martorul ridicării Suediei ca una dintre marile puteri ale Europei prin participarea la Războiul de 30 de ani. În secolul XVIII Rusia a luat hăţurile Europei de Nord şi în cele din urmă, în 1809, a rupt Finlanda din estul Suediei şi a declarat-o Mare Ducat rusesc.

Ultimul război purtat de Suedia a fost împotriva Norvegiei în 1814, ducând la crearea unei uniuni personale cu aceasta din urmă. Uniunea a fost dizolvată în mod paşnic în 1905. Suedia a rămas o ţară neutră în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să stea nealiniată în timpul Războiului Rece şi nu este astăzi membră a nici unei alianţe militare (deşi a participat la antrenamentele NATO).

modifică Economie

Pentru detalii, vezi articolul  economia Suedieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”.

Economie bazată pe industrie şi servicii.

• PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.
• Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, şisturi bituminoase, cupru, zinc, wolfram, uraniu, aur, argint.
• Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ş.a.), constructoare de maşini (nave, avioane, automobile, material rulant ş.a.), energetică (peste 1000 de hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de celuloză şi hârtie, chimică şi petrochimică, textilă, alimentară.
• Agricultură specializată în creşterea animalelor pentru lapte şi carne (bovine, ovine, porcine, păsări) şi producţia de cereale (grâu, orz, ovăz, secară). Se mai cultivă cartofi, sfeclă de zahar, legume, plante furajere.
• Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse miniere şi chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse alimentare.
• Importă combustibili, maşini şi utilaje industriale, fructe, legume.
• Comerţ extern cu Germania, Marea Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franţa, Ţările de Jos, Finlanda ş.a.
• Monedă : coroană suedeză (SEK)|
• Turism de amploare.
• Pescuit maritim.
• Flotă comercială maritimă.
• Căi navigabile interne.
• Căi ferate: 11.285 km.
• Căi rutiere: 135.859 km.
• La începutul secolului XX, Suedia era o ţară preponderent agrară si una dintre cele mai sărace naţiuni europene.
• Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere hidraulică), au permis o industrializare rapidă, care a transformat Suedia într-un modern stat al bunăstării.
• Suedia este o ţară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie extractivă, siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcţiile navale au o mare dezvoltare (la Malmo si Goteborg).
• Cea mai importantă ramură industrială este construcţia de maşini (autovehicule, motoare diesel, aeronave, ambarcaţiuni, echipamente electrice) cu centrele principale la: Stockholm, Goteborg, Vasteras).
• Suedia ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producţia de cherestea şi locul 7 la plăci aglomerate şi fibrolemnoase.
• Stockholmul reprezintă un important centru industrial şi comercial al Suediei (industrie constructoare de maşini, electrotehnică, şantiere navale, industrie poligrafică, chimică, usoară, pielărie şi alimentară).
• Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă tehnologie, precum telecomunicaţiile şi industria farmaceutică, orientate către export.
• Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene.

modifică Cultură

Pentru detalii, vezi articolul  cultura Suedieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

O specialitate culinară suedeză este kåldolmar, asemănătoare cu sarmalele româneşti, din carne de porc şi frunze de varză. Mâncare tipică pentru zona est mediteraneană, sarmalele au fost aduse în Suedia în secolul XVIII de către armatele regelui Carl al XII-lea al Suediei, care au petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astăzi (oraşul Tighina). Pentru prima oară au fost menţionate într-o carte de bucate scrisă de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi de viţă, care au fost repede înlocuite cu foi de varză, acestea fiind mult mai uşor de găsit în Scandinavia.

modifică Religie

Suedezii sunt printre cei mai puţin religioşi oameni, doar 2% din cetăţeni ducându-se în mod regulat sau semi-regulat la un serviciu religios. Mai puţin de 24% din cetăţenii Suediei cred în existenţa unei divinităţi, între 17 şi 83% fiind clasaţi ca atei. Majoritatea populaţiei religioase este creştină, de rit protestant, luteran (evanghelic). Această majoritate este organizată în jurul Biserica Suedeza (Svenska Kyrkan). Există şi un număr destul de important de protestanţi de alte rituri (mai ales în Dalarna şi Vasterbotten), grupaţi în jurul "Bisericilor Independente" (Frikyrkan). Mai există şi o mică comunitate romano-catolică. În plus, imigranţii din fostul spaţiu sovietic şi Serbia au dus la creşterea numărului de ortodocşi, iar imigranţi din Iran, Iraq şi Bosnia-Herţegovina au dus la creşterea numărului de musulmani (astăzi între 100,000-150,000).

Oficial, peste 76% din cetăţeni sunt înregistraţi ca membri ai Bisericii Suedeze (în scădere cu aproximativ 0.7% anual). Acest lucru se întâmpla dintr-un motiv birocratic - până în 1996 copiii nou-născuţi erau automat înscrişi în biserică dacă unul dintre părinţi era înscris în registrele acesteia. Mai mult, separarea legală între stat şi biserică s-a produs de-abia în 2000, când statul a retras sprijinul oficial acordat Bisericii şi a anulat obligaţia acesteia de a efectua recensăminte ale populaţiei.

Libertatea religioasă a fost recunoscută din 1862, iar ateismul ca opţiune de gândire a fost adăugat explicit în textele legale în 1951. Societatea suedeză este una foarte laică, religia fiind privită ca un lucru privat, nu public. Nu se studiază cursuri de doctrină religioasă în şcoli, dar se predau cursuri de etică şi morală, unde se discută atât valori laice cât şi valori religioase, cât şi istoria religiilor.

modifică Sărbători naţionale

În Suedia, majoritatea sărbătorilor se serbează în ajun (de exemplu, festivităţile de Crăciun au loc pe 24 decembrie, ziua de 25 decembrie fiind mult mai liniştită). Pe lângă sărbătorile creştine tradiţionale precum Crăciunul (Jul) şi Paşte (Påsk), sărbători importante sunt şi Sf. Lucia (13 decembrie) ca şi Valborg (30 aprilie). Tradiţiile creştine sunt împletite cu cele păgâne, de exemplu, cu ocazia Valborg, comemorarea principală nu este a sfântului proto-creştin, ci a primăverii de-abia începute, sărbătoarea fiind bazată pe aprinderea de focuri uriaşe în jurul cărora se strâng comunităţi întregi. Cea mai importantă sărbătoare rămâne solstiţiul de vară (Midsommer), serbată în prima sâmbătă după 20 iunie sub forma unor foarte mari serbări câmpeneşti în jurul unor stâlpi tradiţionali ornamentaţi (majstång). Alte sărbători civile importante sunt ziua regelui (care, pe durata domniei lui Carl XVI Gustaf coincide cu Valborg) şi 1 Mai, când partidele de stânga (SAP şi Vansterpartiet) şi sindicatele organizează parade, mitinguri şi festivităţi.

Sărbătoarea naţională, 6 iunie (întronarea regelui Gustav Vasa în 1523) este puţin sărbătorită, fiind declarată zi liberă doar din 2005. Cu ocazia sărbătorilor naţionale, toate instituţiile arborează steagul (în afara acestor zile, foarte puţine instituţii fac acest lucru), cetăţenii fiind şi ei încurajaţi să facă acelaşi lucru (o mare parte a cetăţenilor arborează steaguri în curţi şi la ferestrele apartamentelor tot timpul anului).

modifică Sistem politic

Suedia este o monarhie constituţionalã. Parlamentul este unicameral. Primul ministru şi parlamentul (Riksdag) cu 349 membri sunt aleşi pentru perioade de patru ani, prin vot direct şi reprezentare proporţionalã.

Rege (din 1975) este Carl Gustaf al XVI-lea, care îndeplineşte astãzi numai funcţii ceremoniale, în calitate de Şef al Statului. Toate funcţiile politice ale regelui au fost transferate Purtătorului de Cuvânt al Parlamentului. Carl XVI Gustav al Suediei, al cărui nume complet este Carl Gustaf Folke Hubertus Bernadotte (născut pe 30 aprilie 1946), este fiul lui Gustav Adolf al Suediei (1906-1947) si al Sybillei de Saxe-Coburg-Gotha (1908-1972); este nepotul direct al Regelui Gustav VI Adolf al Suediei. Carl XVI Gustav al Suediei s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath pe 19 iunie 1976, având trei copii:

1. Prinţesa Victoria, Ducesa de Västergötland (n. 1977)
2. Prinţul Carl Philip, Duce de Värmland (n. 1979)
3. Prinţesa Madeleine, Ducesa de Hälsingland si Gästrikland (n. 1982).

Prinţesa Victoria este moştenitoarea Coroanei Suedeze ca prim născut al Regelui Carl XVI Gustav.

Sistemul politic este unul parlamentar, cu reprezentare proporţională pe liste de partid. Timp de peste 50 de ani Partidul Social Democrat Suedez (Sveriges socialdemokratiska arbetareparti (Partidul Social Democrat al Lucrătorilor din Suedia), cunoscut popular ca Socialdemokraterna sau SAP) au dominat sistemul politic, guvernând în total timp de 47 de ani, cu numai 3 întreruperi (1976-1982, 1991-1994 şi 2006-) din 1950 până astăzi.

Partidele de dreapta, la guvernare din 2006, sunt grupate într-o alianţă (Allians för Sverige - "Alianţa pentru Suedia") şi sunt cunoscute popular ca "Partide burgheze" - Borgerliga partier, acest termen neavând în niciun fel conotaţii negative. Acestea sunt "Partidul Moderat" (Moderata samlingspartiet, pop. Moderaterna sau "m"), de orientare liberal-conservatoare; "Partidul Popular Liberal" (Folkpartiet liberalerna, pop. Folkpartiet sau fp), de orientare liberală cu elemente social-liberale; Partidul de Centru (Centerpartiet, sau c) de orientare centrist-agrară, cu elemente liberale şi "Creştin-Democraţii" (Kristdemocraterna sau kd).

Pe lângă SAP şi Alianţă, mai există două partide, Partidul Mediului - Verzii (Miljöpartiet de gröna, mp), de orientare ecologistă, respectiv Partidul de Stânga (Vänsterpartiet, v), fostul partid comunist, actualment democrat-socialist. Aceste două partide nu au fost niciodată în guvern, deşi au sprijinit SAP cât timp aceştia au fost la guvernare.

Ziarele sunt în general partinice unei orientări politice - astfel, ziarele serioase (cunoscute ca "ziare de dimineaţă" precum Dagens Nyheter) sunt de dreapta, pe când tabloidele (sau "ziarele de seară" precum Aftonbladet) sunt predominant de stânga. Cum o mare parte din suedezi citesc zilnic câte un ziar din ambele categorii, majoritatea sunt expuşi punctelor de vedere venind din ambele tabere.

Viziunea suedeză asupra statului implică tratamentul echitabil şi egalitarist, cu servicii sociale puternice şi universale în contextul unei economii puternice, bazate în cea mai mare parte pe piaţa liberă şi capital privat, fără intervenţia statului, dar taxată substanţial (pentru sprijinirea serviciilor sociale) a fost implementată mai ales între 1950 şi 1960. Această viziune (folkhemmet - în traducere liberă "casa tuturor", numită uneori şi modelul suedez) a fost preluată şi de alte ţări nordice, rămânând şi astăzi o parte principală a politicii suedeze. Statul este conceput ca un sprijin pentru oameni în toate fazele vieţii, fiind dator să asigure, în mod gratuit, tuturor servicii sociale cât mai bune, indiferent de venituri, sau clasă socială. În schimbul acestor servicii rezidenţii plătesc taxe mari - care însă se întorc înapoi sub forma a diverse pachete de asistenţă socială (şcolarizare, spitalizare, pensie, formare continuă, chirii subvenţionate).

Alegerile sunt deosebit de importante pentru suedezi, participarea politică fiind considerată foarte importantă (peste 30% sunt membri în diverse partide şi peste 80% sunt membri în diverse sindicate). La alegerile legislative şi locale (organizate la fiecare 4 ani), peste 80% din alegători sunt prezenţi la vot, foarte mulţi participând anterior în organizarea campaniei electorale şi în realizarea platformelor politice. Participarea la vot şi dezbaterile civilizate sunt considerate de majoritatea cetăţenilor ca fiind esenţiale pentru democraţie, încălcarea regulilor sau a civilizaţiei discuţiilor fiind privită ca un gest puternic nedemocratic şi reprobabil. Mai mult, viaţa politică nu se limitează numai la alegerile "mari" - în Suedia se organizează alegeri şi la niveluri mai mici, precum alegeri bisericeşti (în fiecare parohie) sau alegeri universitare (în care profesorii şi studenţii votează pentru alegerea conducerii, senatului şi consiliilor), în care participă tot cele 7 partide mari.

modifică Bibliografie

• Institutul suedez, Date generale despre Suedia, martie 2000.

modifică Vezi şi

• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

modifică Legături externe

• Portalul de stat
• Site-ul Monarhiei suedeze

	Suedia --- Suedezi --- Limba suedeză
	Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  •   •  Economie  •  Educaţie  •  Faună  •  Floră  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  •   •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  •

Consiliul Nordic / Scandinavia
Danemarca • Finlanda • Islanda • Norvegia • Suedia Membri asociaţi: Insulele Åland • Insulele Feroe • Groenlanda

v • d • m Uniunea Europeană şi ţări candidate la extindere
Membri	Austria • Belgia • Bulgaria • Cipru • Danemarca • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Malta • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ţările de Jos • Ungaria
State cu statutul de candidat	Croaţia • Republica Macedonia • Turcia

v • d • m Europa
State suverane	Albania • Andorra • Armenia² • Austria • Azerbaidjan¹ • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Cipru² • Croaţia • Danemarca¹ • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa¹ • Georgia¹ • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Italia • Kazahstan¹ • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Malta • Monaco • Muntenegru • Norvegia¹ • Polonia • Portugalia¹ • Regatul Unit • Republica Cehă • Republica Macedonia • Republica Moldova • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania¹ • Suedia • Turcia¹ • Ţările de Jos¹ • Ucraina • Ungaria • Vatican
Teritorii dependente şi autonome	Adjaria (Georgia) • Adîgheia (Rusia) • Akrotiri şi Dhekelia (Regatul Unit) • Åland (Finlanda) • Azore (Portugalia) • Başchiria (Rusia) • Cabardino-Balcaria (Rusia) • Calmîchia (Rusia) • Canare¹ (Spania) • Carelia (Rusia) • Catalonia (Spania) • Cecenia (Rusia) • Ceuta¹ (Spania) • Ciuvaşia (Rusia) • Corsica (Franţa) • Crimeea (Ucraina) • Daghestan (Rusia) • Feroe (Danemarca) • Friuli-Veneţia Giulia (Italia) • Găgăuzia (Republica Moldova) • Gibraltar (Regatul Unit) • Groenlanda¹ (Danemarca) • Guernsey (Regatul Unit) • Inguşetia (Rusia) • Jersey (Regatul Unit) • Karaciai-Cerkessia (Rusia) • Komi (Rusia) • Madeira¹ (Portugalia) • Man (Regatul Unit) • Mari El (Rusia) • Melilla¹ (Spania) • Mordovia (Rusia) • Muntele Athos (Grecia) • Nahicevan¹ (Azerbaidjan) • Neneţia (Rusia) • Osetia de Nord (Rusia) • Sardinia (Italia) • Sicilia (Italia) • Tatarstan (Rusia) • Trentino-Tirolul de Sud (Italia) • Ţara Bascilor (Spania) • Udmurtia (Rusia) • Valle d'Aosta
State nerecunoscute	Abhazia ³ • Cipru de Nord¹ ³ • Kosovo³ • Nagorno-Karabah • Osetia de Sud ³ • Transnistria
¹ O parte a teritoriului său sau teritorii dependente se află în afara Europei. ² O ţară se află în întregime în alt continent, dar are conecţiuni geopolitice mai puternice cu Europa. ³ Recunoscut parţial.