Tatăl nostru.html



Tatăl nostru (câteodată cunoscută după primele două cuvinte din limba latină ca Pater Noster, sau greacă ca Πάτερ ἡμῶν) este probabil cea mai cunoscută rugăciune a creştinătăţii.

Conform Luca 11, rugăciunea a fost dată de Iisus din Nazaret ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) săi de a îi învăţa cum să se roage.

modifică Versiunea după Matei

Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deşi Iisus i-a învăţat, cel mai probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai timpurii texte există în limba greacă. Datorită faptului că limba latină a fost limba dominantă a creştinismului în vest, Pater noster, rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii greceşti.

modifică Varianta greacă

În Greaca Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct sau indirect):

cu alfabet grecesc	transliterat
Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς	Pater hēmōn, ho en tois ouranois
ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου·	hagiasthētō to onoma sou;
ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου·	elthetō hē basileia sou;
γενηθήτω τὸ θέλημά σου,	genethetō to thelēma sou,
ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ τῆς γῆς·	hōs en ouranōi, kai epi tēs gēs;
τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δὸς ἡμῖν σήμερον·	ton arton hēmōn ton epiousion dos hēmin sēmeron;
καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφελήματα ἡμῶν,	kai aphes hēmin ta opheilēmata hēmōn,
ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφίεμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν·	hōs kai hēmeis aphiemen tois opheiletais hēmōn;
καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν,	kai mē eisenenkēis hēmas eis peirasmon,
ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ.	alla rhusai hēmas apo tou ponērou.
[Ὅτι σοῦ ἐστιν ἡ βασιλεία καὶ ἡ δύναμις καὶ ἡ δόξα εἰς τοὺς αἰῶνας·]	[Hoti sou estin hē basileia, kai hē dúnamis, kai hē doxa eis tous aiōnas;]
ἀμήν.	amēn.

modifică Varianta latină

Pater noster, qvi es in caelis

sanctificetur nomen tuum;

Adveniat regnum tuum. Fiat voluntas tua

sicut in caelo et in terra

Panem nostrum qvotidianum da nobis hodie.

Et dimitte nobis debita nostra,

sicut et nos dimittimus debitoribus nostris.

Et ne nos inducas in temptationem;

sed libera nos a malo.

Amen.

Această versiune a rugăciunii apare ocazional în unele imnuri.

Altă variantă foloseşte supersubstantialem (tradus în limba română prin spre fiinţă) în locul quotidianum (tradus în limba română prin de toate zilele); quotidianum este scris câteodată quotidianum.

În Vulgata lui Ieronim apare:

Pater noster qui in caelis es sanctificetur nomen tuum

veniat regnum tuum fiat voluntas tua sicut in caelo et in terra

panem nostrum supersubstantialem da nobis hodie

et dimitte nobis debita nostra sicut et nos dimisimus debitoribus nostris

et ne inducas nos in temptationem sed libera nos a malo

Datorită faptului că în latină ordinea cuvintelor este relativ liberă, înţelesul este în final acelaşi.

modifică Evanghelia după Matei 6:9-13

(este cea mai folosită variantă în limba română)

Tatăl nostru care eşti în ceruri,

sfinţească-se numele tău,

vie împărăţia ta,

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele,

dă-ne-o nouă astăzi

şi ne iartă nouă greşelile noastre

precum iertăm şi noi greşiţilor noştri

şi nu ne duce pe noi în ispită

ci ne izbăveşte de cel rău.

Că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea,

acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Există însă şi alte variante care cuprind modificări de genul:

vie folosit în limba română literară vină

facă-se este folosit câteodată ca fie

greşelile este câteodată înlocuit cu păcatele (în greacă: datoriile... datornicilor')

izbăveşte cunoaşte şi forme de genul mântuieşte

cel rău poate fi reprezentat şi prin denumiri de genul cel viclean

Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepţia celui bizantin, uneori cu caracter opţional. În riturile orientale, aceasta e rostită de regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: «Că a ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

modifică Evanghelia după Luca 11:2-4

Tată,

sfinţească-se numele tău;

vină împărăţia ta,

facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

dă-ne-o nouă în fiecare zi;

şi ne iartă nouă păcatele noastre,

fiindcă şi noi iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă;

şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.