Teoria evoluţionistă a umanităţii.html

Serie de articole despre Biologie

Evoluţionism

Mecanisme şi procese

Adaptarea
Genetic drift
Gene flow
Mutaţia
Selecţia
Speciaţia

Cercetare şi istoric

Dovezi
Istorie
Sinteza
Efect social / Obiecţii

Domenii în biologia evoluţionistă

Genetica evoluţionistă
Dezvoltarea evoluţionismului
Human evolution
Evoluţia moleculară
Filogeneză
Genetica populaţiei

Biologie · v • d • m

Teoria evoluţiei este unul din elementele fundamentale ale teoriei biologice. Este o teorie în biologie, care explică apariţia diferitelor tipuri de plante şi animale (ca şi a altor forme de viaţă ale Terrei) prin pre-existenţa altor tipuri, diferenţele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generaţii succesive. Ca teorie a biologiei, teoria evoluţiei este o teorie ştiinţifică. Asta înseamnă că ea este considerată a fi o ipoteză testabilă (falsificabilă) naturalistă care a fost dovedită. Primele dovezi în sprijinul teoriei evoluţiei au fost acelea provenind din studiile comparative de morfologie ale speciilor existente şi din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe măsură ce înţelegerea fenomenului a fost adâncită, în timp ce discipline ale biologiei recent apărute (ca genetica, biochimia, fiziologia, etologia şi în special biologia moleculară) au furnizat puternice dovezi adiţionale, care au confirmat primele concluzii. Cantitatea de informaţie despre istoria evoluţionară stocată în ADN-ul vieţuitoarelor este virtualmente nelimitată, savanţii fiind capabili să reconstruiască orice detaliu al istoriei evoluţionare a vieţii în măsura în care investesc suficient timp şi resurse de laborator. Biologii nu mai sunt însă interesaţi să obţină dovezi suplimentare care să sprijine faptul evoluţiei, ci, mai degrabă, sunt preocupaţi a răspunde la întrebarea "ce tip de cunoştinţe pot fi obţinute din fiecare dintre sursele diverselor dovezi?". ^[1]

Teoria evoluţiei este singura explicaţie ştiinţifică acceptabilă a dualului fenomen al diversităţii şi ordinii biologice. Ea explică variaţia ordonată constatată de biologi ca fiind produsul unor procese naturale care s-au repetat de numeroase ori în istoria vieţii şi care continuă să se manifeste şi azi. Diversitatea formelor de viaţă este marcată de o ordine fundamentală, un "motiv" (model), prin care speciile apropiat înrudite partajează între ele mai multe trăsături comune decât o fac cu organismele mai distant înrudite. ^[2]

Evoluţia, în sens biologic, poate fi descrisă ca procesul prin care speciile se schimbă prin transformări succesive pornind de la alte organisme şi nu prin generare spontană. Ideea evoluţiei s-a dezvoltat începând cu secolul XIX.

Scopul teoriei evoluţiei este de a dovedi şi explica ipoteza modificării speciilor pe parcursul timpului, formarea lor prin "evoluţie". Aceste teorii au început prin a descrie evoluţia ca un aspect al existenţei fiinţelor vii (Lamarck şi Darwin).

modifică Teorii privind originea vieţii

modifică Teorii clasice

modifică Teoria generaţiei spontane

Cea mai veche concepţie despre apariţia vieţii pe pământ, apărută încă din Antichitate, este Teoria Generaţiei Spontane, susţinută şi exprimată în doctrina lui Democrit. Potrivit acesteia, viaţa este rezultatul acţiunii forţelor mecanice ale naturii. Apariţia iniţială a forţelor vii sau naşterea lor spontană din apă şi nămol s-ar datora unei combinaţii întâmplătoare, mai precis este rezultatul întâlnirii şi unirii celor mai mici particule de pământ umed cu atomii focului.

modifică Teoria panspermiei

modifică Teoria cosmozoizilor sau a litopanspermiei

modifică Teoria radiopanspermiei

modifică Teorii moderne

Deşi evoluţia speciilor este o teorie necontrazisă de nici un biolog, problema originii vieţii este intens disputată, cercetătorii căutând încă sursa primei forme de viaţă.

modifică Ipoteza panspermiei dirijate

Această ipoteză, elaborată de Crick şi Orgel (1973, 1983), consideră că viaţa ar fi apărut de pe o altă planetă „mai veche”, care a beneficiat de condiţii asemănătoare sau chiar mai bune pentru apariţia ei. În sprijinul acestei teorii, Crik aduce două argumente: dacă viaţa ar avea originea pe Pământ, ar fi apărut în mod cert în mai multe locuri simultan; în acest caz ar fi greu de explicat caracterul uniform, cvasiuniversal al codului genetic şi absenţa unor mecanisme precursoare lui ţinând seama de ritmul general al evoluţiei, timpul scurs între formarea pământului şi apariţia cianobacteriilor este mult prea scurt pentru a explica apariţia lor.

modifică Teoria Oparin-Haldane

Teoria a fost elaborată de biochimistul rus A.I. Oparin şi prezentată la Congresul Societăţii botanice ruse din anul 1922 şi, ulterior, de englezul J.B.S. Haldane, care a formulat în anul 1928 o ipoteză similară. Autorii acestei teorii au împărţit drumul de dezvoltare până la materia vie în trei etape: Etapa Neorganică – este etapa apariţiei hidrocarburilor primare. Ea trebuie considerată ca ţinând de treapta cosmică a dezvoltării. Metanul, cea mai simplă hidrocarbură, este prezent atât în materia difuză, compusă din gaze şi pulbere, cât şi în atmosfera unor stele, planete (Jupiter, Saturn), ba chiar şi în meteoriţi. Este foarte probabil ca şi această combinaţie, carbon-hidrogen, apărută fără participarea vieţii, să fi existat şi pe pământ, fiind un material iniţial pentru formarea vieţii. Etapa Organică – a preistoriei vieţii, este reprezentată de apariţia aminoacizilor şi s-a realizat în condiţii specifice. Experimentele arată că pe suprafaţa pământului se putea acumula o cantitate apreciabilă de substanţe organice variate cu molecule relativ simple. Acest lucru a permis trecerea la cea de a treia etapă a procesului. Etapa biologică – a reprezentat pasul decisiv în procesul apariţiei vieţii, prin care substanţele proteice gata alcătuite în procesele anterioare au dat naştere unor sisteme capabile de metabolism.

modifică Teoria proteinoidelor

Experimentele făcute de S.W. Fox în 1965-1969 arată că, din acizii aspartic şi glutamic, se pot forma polimeri numiţi proteinoide sau proteinoizi, datorită însuşirilor comune cu ale proteinelor. În anumite condiţii de temperatură, şi în prezenţa apei sărate, acestea pot forma microsfere, care au însuşirea de a-şi spori volumul prin adăugarea de alţi doi proteinoizi sau prin absorbţia substanţelor din mediu, şi însuşirea de a se înmulţi prin diviziune. Acestea, la rândul lor, pot să se transforme în nişte lanţuri asemănătoare cu algele. De aici a putut porni evoluţia vieţii.

modifică Mecanismele evolutiei

modifică Adaptarea

Pentru detalii, vezi articolul Adaptarevezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Procesele de bază în evolutie

modifică Speciaţia

Pentru detalii, vezi articolul Speciaţievezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Mutaţia

Pentru detalii, vezi articolul Mutaţievezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Extincţia

Pentru detalii, vezi articolul Extincţievezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Variaţia

Pentru detalii, vezi articolul Variaţievezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Evoluţia si genetica

modifică Selecţia naturală

Pentru detalii, vezi articolul Selecţia naturalăvezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

modifică Istoria teoriei evoluţiei

În cursul secolului XX, noţiunea de evoluţie a fost extinsă în totalitatea universului, deci la toate organismele, de la particulele subatomice la societatea umană de teologi şi oameni de ştiinţă ca Pierre Teilhard de Chardin, Julian Huxley şi James Lovelock (teoria Gaia).

modifică Predarea teoriilor evoluţiei în şcoala românească

modifică Între anii şcolari 2001/2002 şi 2006/2007

Se predă la clasa a XII-a liceu teoria evoluţiei.

Între anii scolari 2001/2002 şi 2006/2007 au fost în vigoare Programele şcolare pentru clasele a XI a – a XII aprobate cu Ordin al Ministrului educaţiei naţionale nr. 4923 din 18.10.2000 şi modificate prin Ordin al Ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915 din 31.05.2001, care prevedeau la pag 15 în Tabel orientativ de conţinuturi 15% din cadrul orelor de biologie să fie afectate Istoriei vieţii. Procentele alocate pentru fiecare tematică sunt orientative fiecare cadru didactic având libertatea de a stabili în funcţie de propria opţiune şi de particularităţile clasei timpul propriu necesar parcurgerii integrale a programei

Capitolul „Istoria vieţii” cuprindea:

a) Prezentarea generală a teoriilor clasice şi moderne privind originea şi evoluţia vieţii.

b) Generalităţi privind organismele primitive.

c) Dovezi ale evoluţiei (paleontologie, anatomie comparată, embriologie comparată, biochimie comparată).

d) Evoluţia omului.

e) Mecanismele speciaţiei:

• selecţia;

• factori determinanţi şi tipuri de selecţie;

• speciaţia intra şi interspecifice.

Programă şcolară pentru disciplina Biologie, clasa a XII-a în vigoare între anii scolari 2001/2002 şi 2006/2007 aici [1].

modifică Anul şcolar 2007/2008

Nu se mai predă teoria evoluţiei.

În anul şcolar 2007/2008 este în vigoare Anexa 2 la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5959 / 22.12.2006 şi anume Programa Şcolară Pentru Ciclul Superior al Liceului, Biologie, Clasa a XII-A1 Aprobat prin Ordinul ministrului nr. 5959 / 22.12.2006 Bucuresti, 2006. Această Programă se aplică şi la clasa a XIII-a filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare profesională. Această programă nu mai conţine nici o referire la Istoria vieţii şi evoluţie. Programă şcolară pentru disciplina Biologie, clasa a XII-a în vigoare se găseşte aici: [2].

modifică Note:

^ traducere şi adaptare din Enciclopedia "Britannica" on line, 2007, http://www.britannica.com/eb/article-9106075/evolution .
^ traducere şi adaptare din Enciclopedia "Americana" on line, 2007, (imagine degradată, lizibilă doar cu zoom in-ul unui picture viewer) http://s68.photobucket.com/albums/i14/Cenghizov/DegrddEnciclopediaAmericana.jpg

modifică Mai vezi şi

modifică Legături externe

Ramuri ale biologiei