Wall Street (film).html
 
| ca | de | en | es | fr | it | nl | no | pl | pt | ru | ro | fi | sv | tr | vo |


 

 Această pagină conţine ghilimele diferite de cele recomandate („ ”).
Sunteţi invitat să faceţi corecturile necesare, dacă doriţi.
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.


Wall Street
Posterul filmului Wall Street
Rating
Regizor Oliver Stone
Scenarist Stanley Weiser
Oliver Stone
Producător Edward R. Pressman
A. Kitman Ho
Distribuitor 20th Century Fox
Director de imagine {{{dir_imag}}}
Operator(i) {{{operator}}}
Montaj {{{montaj}}}
Sunet {{{sunet}}}
Muzică {{{muzica}}}
Scenografie {{{scenografie}}}
Costume {{{costume}}}
Casting {{{casting}}}
Distribuţie Charlie Sheen
Michael Douglas
Daryl Hannah
Martin Sheen
Terence Stamp
Premiera 11 decembrie 1987, SUA premiera_ro =
România: {{{premiera_ro}}}
Moldova:
Durată 125 min.
Limba originală engleză
Disponibil în română {{{dispromână}}}
Premii
Buget 15 milioane USD (estimativ)
Precedat de {{{precedat_de}}}
Urmat de {{{urmat_de}}}
Website oficial {{{website}}}
Pagina Cinemagia
Profil IMDb


Wall Street este un film american din anul 1987 care prezintă povestea ficţională a unui tânăr broker, Bud Fox, care în dorinţa sa disperată de a deveni bogat, devine omul de încredere al lui Gordon Gekko, un om de afaceri de succes şi foarte bogat, dar în acelaşi timp fără nici un fel de scrupule.

Filmul a fost regizat de către Oliver Stone şi are ca protagonişti pe Michael Douglas (care a obţinut Premiul Oscar în anul 1988 pentru rolul Gordon Gekko din acest film) şi pe Charlie Sheen în rolul lui Bud Fox.

Sloganul filmului este următorul: Fiecare vis are un preţ (Every dream has a price).

Cuprins

modifică Sinopsis

Avertisment sinopsis! Urmează detalii despre naraţiune şi/sau deznodământ.
În cazul în care credeţi că acestea v-ar strica plăcerea savurării poveştii, pe care nu o cunoaşteţi încă, ar trebui să evitaţi citirea subcapitolului.

Tânărul agent de bursă Bud Fox (Charlie Sheen) admiră modul în care îşi organizează afacerile Gordon Gekko (Michael Douglas), magnat american multimilionar şi afacerist versat. Studiind obiceiul lui Gekko de a cumpăra companii doar pentru a-şi spori profitul personal, Bud Fox reuşeşte să obţină o audienţă la Gekko. Agentul îi propune acestuia un număr de trei companii în care să investească, dar toate sunt respinse de către magnat ca fiind neinteresante. Ca un ultim argument în a-l convinge pe Gekko şi pentru a intra în graţiile lui, Fox îi oferă o informaţie confidenţială obţinută de la tatăl său, Carl (Martin Sheen).[1] Tatăl lui Bud lucrează ca şef al atelierului de reparaţii la o mică companie aeriană, Bluestar Airlines; el i-a spus în prealabil că a doua zi va fi dat un verdict de scoatere de sub acuzare a companiei, după ce avusese loc un accident.

Bud Fox la biroul său de la firma de brokeraj Jackson&Steinem.

Impresionat de dorinţa tânărului de a-i deveni om de încredere, Gekko îl angajează pe Bud Fox ca broker. Noua meserie nu se rezumă la transmiterea de ordine de cumpărare sau de vânzare de acţiuni la bursă, ci magnatul îi cere lui Bud să-i aducă permanent noutăţi, în special informaţii confidenţiale din interiorul companiilor. Bud se simte nevoit să îşi înăbuşe treptat conştiinţa şi simţul etic. Tânărul începe o activitate de spionaj economic în timpul liber, căutând informaţii utile pentru Gekko.

Bud se îmbogăţeşte rapid, îşi cumpără un apartament de 950 de mii de dolari în cartierul newyorkez East Side şi se logodeşte cu frumoasa decoratoare de interior Darien Taylor (Daryl Hannah). După o serie de afaceri profitabile, tânărul broker îi propune lui Gekko să investească în cumpărarea companiei aviatice Bluestar Airlines, pentru a o face profitabilă. Gekko se arată de acord şi cumpără compania, însă doar pentru a obţine cele 75 milioane de dolari din fondul de pensii. În continuare, magnatul vinde compania pe bucăţi.

Carl Fox, angajat la Bluestar, suferă un infarct. Bud discută cu Gekko, însă magnatul nu îi ia în seamă argumentele. Sfătuindu-se apoi cu tatăl său, tânărul îşi revizuieşte opinia despre modalitatea de câştig pe care a ales-o şi încearcă să salveze compania aeriană. Bud apelează la inamicul lui Gekko, Sir Larry Wildman (Terence Stamp), pe care îl spionase în trecut. Tânărul Bud îi aduce la masa tratativelor pe Larry Wildman şi pe şefii celor trei sindicate ale Bluestar; tot el concepe un plan de manipulare a cursului acţiunilor Bluestar. Astfel, în timp ce Gekko vinde acţiunile companiei aeriene, Larry le cumpără şi reuşeşte să preia controlul asupra companiei. La sfatul lui Bud, Gekko continuă să vândă în pierdere acţiunile, cu pagube de ordinul milioanelor de dolari.

Bud este arestat de către reprezentanţi ai Securities and Exchange Commission pentru conspiraţie în scopul comiterii unei fraude şi pentru violarea contractului privind implicarea în afaceri. Acceptă să coopereze cu anchetatorii pentru a ajuta la arestarea lui Gekko. Cei doi se întâlnesc în Central Park şi Bud înregistrează pe bandă povestirea afacerilor necurate ale lui Gekko.

modifică Context: Wall Street în 1987

Contextul economic mondial la momentul lansării filmului era încă puternic influenţat de căderea bursei newyorkeze (Wall Street) din data de 19 octombrie a aceluiaşi an, supranumită „Lunea neagră”, cu repercusiuni asupra economiei întregii planete. Evenimentul se produsese cu mai puţin de două luni de zile înaintea premierei filmului în Statele Unite ale Americii (11 decembrie 1987); totuşi, indicii economici de interes global au început să se stabilizeze chiar în luna premierei.

modifică Temele propuse de film

modifică Conflictele legate de moralitate

Filmul Wall Street defineşte o serie de conflicte legate de moralitate punând bogăţia şi puterea faţă în faţă cu simplitatea şi onestitatea.

Personajul Carl Fox (interpretat de Martin Sheen) reprezintă clasa muncitoare (sau proletariatul) în film: el este liderul sindicatului muncitorilor din sectorul reparaţiilor din compania Bluestar. El atacă în mod constant afacerile mari, banii, industriaşii lacomi şi orice lucru pe care îl vede ca pe un pericol pentru sindicat. Conflictul principal al caracterelor îi are ca protagonişti pe Gekko şi pe Carl Fox, învăţăturile celor doi constituind baza subtextului filmului. Acest subtext poate fi descris ca un concept al celor doi taţi care se luptă pentru a controla şi influenţa moralitatea fiului, un concept pe care regizorul Oliver Stone l-a folosit de asemenea şi în filmul Platoon (1986).

În filmul Wall Street muncitorul Carl Fox şi omul de afaceri rapace Gordon Gekko reprezintă părinţii, cei care oferă educaţie copiilor (în film lui Bud). Producătorii filmului folosesc vocea lui Carl ca vocea lor în film, o voce a raţiunii opusă distrugerii creative aduse de filozofia pieţei libere neîngrădite a lui Gekko.

modifică „Lăcomia este bună“

Gordon Gekko ţine discursul "Lăcomia este bună" în faţa acţionarilor companiei Teldar Paper pe care intenţiona să o preia.

Indiscutabil, cea mai memorabilă scenă din film este discursul lui Gordon Gekko la Adunarea Generală a Acţionarilor Teldar Paper, o companie asupra căreia intenţiona să preia controlul. Stone foloseşte această scenă pentru a-i da lui Gekko, şi prin extensie, tuturor investitorilor mari de pe Wall Street pe care îi personifică acesta, şansa de a-şi justifica acţiunile, care urmăreau în opinia sa să reducă deficitul comercial şi financiar acumulat de companii în perioada de după cel de-al doilea război mondial. În această viziune, el se vede pe sine ca un "eliberator" al companiilor şi nu ca un distrugător al acestora:

Ideea este, doamnelor şi domnilor, că: Lăcomia, în lipsă de un alt cuvânt mai bun, este bună. Lăcomia e ceva corect; lăcomia funcţionează. Lăcomia clarifică, poate capta esenţa spiritului dornic de evoluţie. Lăcomia, în toate formele ei, lăcomia faţă de viaţă, pentru bani, dragoste, cunoaştere - a purtat lumea înainte şi, ascultaţi-mă pe mine, lăcomia va salva Teldar Paper şi nu numai pe ea, ci şi alte corporaţii care merg prost.

Frazele sale trunchiate din discursul "Lăcomia este bună" simbolizează atmosfera de obsesie pentru profit şi cultura corporatistă pe termen scurt din anii '80 şi '90 şi prin extensie devine asociată cu politicile economice ale unei pieţe libere, neîngrădite de către stat.

Inspiraţia pentru discursul "Lăcomia este bună" pare să provină din două surse. Prima parte a discursului, în care Gekko a criticat managementul companiei, care deţine doar 3% din acţiuni şi prin urmare nu are nici un interes financiar şi în plus, există un număr prea mare de vicepreşedinţi, adică nu mai puţin de 33, pare să provină din discursurile şi afirmaţiile similare ale miliardarului american Carl Icahn cu privire la companiile pe care intenţiona să le preia. Justificarea rolului lăcomiei este o parafrazare a unei adrese din 18 mai 1986 către Şcoala de Administrare a Afacerilor de la Universitatea Berkeley, provenită de la arbitrajorul Ivan Boesky (care el-însuşi va fi condamnat ulterior pentru practici de folosire a informaţiilor confidenţiale), în care spunea că "Printre altele, lăcomia este un lucru bun. Vreau să ştiţi asta. Eu cred că lăcomia este sănătoasă. Poţi să fii lacom şi să ai încă o părere bună despre persoana ta."

Discursul "Lăcomia este bună" poate fi relaţionat şi cu scrierile economistului clasic Adam Smith cu privire la natura umană. Smith credea că, în general, oamenii liberi de a-şi urma propriul interes, ar lua decizii mai bune decât dacă ar acţiona într-un sistem care le-ar dicta ceea ce este "bine". În acest proces, oamenii care îşi urmăresc propriul interes vor elimina deficienţele de funcţionare ale sistemului şi vor aloca resursele mai eficient în beneficiul întregii societăţi.

Filmul Wall Street nu este o critică a sistemului capitalist, ci a culturii afacerilor din anii '80 dominate de cinism. Personajele "bune" din film sunt de asemenea capitalişti, dar mai puţini lacomi şi mai întreprinzători, cei care creează companii. Într-o scenă, Gordon Gekko îi răspunde întrebării lui Bud Fox cu privire la valoarea morală a muncii din greu, dând exemplul tatălui său (al lui Gekko), care a muncit toată viaţa din greu şi a murit la 49 ani înglodat în datorii. Şeful direct al lui Bud de la compania de brokeraj (interpretat de către Hal Holbrook), un arhetip al mentorului bătrân, spune la începutul filmului că "lucrurile bune uneori iau timp", referindu-se la IBM şi Hilton - în contrast, crezul lui Gekko că "Lăcomia este bună" prezintă o viziune pe termen scurt care prevala în afacerile din anii '80.

modifică Producţia

Gordon Gekko la birou.

După succesul reportat cu filmul Platoon, regizorul Oliver Stone a început să studieze posibilitatea realizării unui film despre scandalurile din lumea show-biz-ului american din anii '50. Totuşi, cu prilejul unui prânz cu un prieten de la şcoala de film şi cu scenaristul Stanley Weiser, Stone a receptat ideea de a face un film care ar putea să fie o variantă a cărţii "Crimă şi pedeapsă aplicată pe Wall Street. Doi oameni care abuzează unul de celălalt pe Wall Street."[2] Regizorul se gândise la un astfel de tip de film prin anul 1981. El cunoştea un om de afaceri din New York care făcuse milioane de dolari şi aranjase afaceri pe întreg mapamondul. Acest om a început să facă greşeli care l-au costat foarte mult, în final pierzând totul.

Oliver Stone îşi aminteşte că "povestea din filmul meu este un fel de Drum al pelerinului al unui tânăr care este sedus şi corupt de mirajul banilor obţinuţi uşor. Şi în al treilea act, el reuşeşte să redevină persoana care era la început."[2] Stone şi Weiser au început să analizeze piaţa tranzacţiilor cu acţiuni şi cu obligaţiuni şi preluările de companii (în special cele ostile). Ei s-au întâlnit cu importanţi şi puternici actori financiari de pe Wall Street. Weiser a scris prima parte a filmului, intitulată iniţial Lăcomia, în timp ce Stone a scris o altă parte.

Iniţial, personajul principal al filmului era un tânăr broker de origine evreiască pe numele său Freddie Goldsmith, dar Stone i-a schimbat numnele în cel de Bud Fox pentru a nu vehicula ideea că Wall Street-ul este controlat de către evrei. După afirmaţiile lui Weiser, stilul oratoric al lui Gekko a fost creat de către Stone. "În timp ce scriam câteva dialoguri, îl ascultam pe Oliver la telefon şi uneori el vorbea foarte rapid, aşa cum face şi Gordon Gekko în film."[2]

modifică Surse de inspiraţie

Au existat multe opinii în legătură cu persoana după care ar fi fost modelat Gordon Gekko. Într-un interviu din august 2007, producătorul Ed Pressman a declarat că "iniţial, nu a fost doar o singură persoană pe care l-ar fi întruchipat Gekko. Dar Gekko a fost parţial Michael Milken”. [3]

În viaţa reală, Michael Milken, pionierul american al plasamentelor cu risc şi randament ridicat, cunoscut mai bine ca "Regele obligaţiunilor murdare" (“Junk Bond King”) al anilor '80, a fost condamnat de către 98 de tribunale pentru fraude cu creanţe expirate, fiind condamnat la 10 ani de închisoare, din care a executat numai doi. De atunci, el şi-a dedicat o mare parte din timpul şi din banii săi activităţilor caritabile.

În noua versiune a filmului, Milken pare să fie comparabil cu noul Gekko care, ieşit din închisoare, se va dovedi o persoană mai altruistă. Dar aşa după cum spune Pressman, "lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba".

Modelul inamicului principal al lui Gekko, Sir Larry Wildman (interpretat de către Terence Stamp), ar fi, după cum afirmă acelaşi Pressman, miliardarul britanic Sir James Goldsmith. Alte surse susţin că Sir Larry ar fi de fapt Sir Gordon White de la Hanson PLC, o companie care se ocupa numai cu achiziţii, lichidări şi vânzări de companii pe bucăţi.

Filmul este dedicat memoriei brokerului Louis Stone (tatăl lui Oliver Stone), care a murit cu un an înainte de lansarea filmului. Numele său de botez a fost dat lui Lou Mannheim, care joacă în film rolul unui mentor.

modifică Distribuirea rolurilor

Bud Fox alături de tatăl său, Carl Fox.

Tânărul actor Tom Cruise (care jucase până atunci în filme ca Top Gun şi Culoarea banilor) şi-a exprimat interesul de a interpreta el rolul lui Bud Fox, dar regizorul Oliver Stone a fost nevoit să-l refuze pentru că deja îl contractase pe Charlie Sheen pentru acest rol.[2]

Michael Douglas care tocmai terminase filmările la Idilă pentru o piatră preţioasă şi la Giuvaerul Nilului, unde interpretase roluri de erou, era în căutarea unor personaje cu un caracter mai întunecat. În acelaşi timp, studioul 20th Century Fox îl voia pe Warren Beatty în rolul lui Gekko, dar acesta nu s-a declarat interesat de rol.[2] Pe de altă parte, Oliver Stone l-a dorit iniţial pe Richard Gere (starul din American Gigolo sau Ofiţer şi gentleman), dar actorul fusese contractat de către un alt studio, aşa că regizorul l-a ales pe Douglas, deşi au fost unele voci de la Hollywood care au insistat să nu i se ofere acestuia rolul lui Gekko.

Stone îşi aminteşte că "am fost avertizat de către toată lumea de la Hollywood cu care am vorbit că Michael nu poate să interpreteze acest rol, că el era mai mult producător decât actor şi că stă tot timpul la telefon", dar regizorul l-a găsit potrivit pentru acest rol pentru că "atunci când interpretează dă totul pentru rol".[4] Actorul Michael Douglas îşi aduce aminte că prima dată când a citit scenariul, "am crezut că trebuia să interpretez o mare parte din film. Era un text incredibil de lung şi trebuia să ţin un monolog intens. Niciodată nu am văzut un scenariu de două sau trei pagini scrise mărunt la un monolog dintr-un film. Cred că m-am gândit – uau! – era incredibil."[2] Pentru a se documenta cu privire la acest rol, el a citit profilul investitorilor corporatişti, T. Boone Pickens şi Carl Icahn.

Stone a distribuit-o în film pe Daryl Hannah în rolul prietenei materialiste a lui Bud Fox, care lupta să obţină rolul, dar care s-a dovedit că nu s-a împăcat cu caracterul personajului interpretat. Regizorul şi-a dat seama de la început că nu este potrivită pentru acest rol şi a remarcat că "Daryl Hannah nu a fost bucuroasă să interpreteze rolul şi ar fi trebuit să o las să plece. Toată echipa de producţie a vrut să renunţ la ea după prima zi de filmare. Mândria mea a fost să o păstrez în film spunând că o să o determin să-şi facă rolul."[2]

Stone a avut dificultăţi şi cu actriţa Sean Young care a jucat rolul soţiei lui Gekko. Aceasta şi-a exprimat opinia că Hannah ar trebui să fie concediată şi ar trebui să i se dea ei rolul jucat de aceasta. Young nu s-a înţeles cu Charlie Sheen ceea ce a cauzat divergenţe pe platoul de filmare. Privind retrospectiv, Stone crede că Young a avut dreptate şi trebuia să facă schimb de roluri între ea şi Hannah.[2]

Pentru rolul lui Carl Fox, regizorul Oliver Stone i-a oferit posibilitatea lui Charlie Sheen de a-l alege dintre Jack Lemmon şi tatăl său real, Martin Sheen. Charlie şi-a ales propriul tată pentru a interpreta acest rol.

modifică Filmarea

Oliver Stone a vrut să filmeze în oraşul New York, ceea ce ar fi necesitat un buget de cel puţin 15 milioane de dolari. Studioul care a realizat Platoon a crezut că acest film ar fi un proiect prea riscant la el. Atunci, Stone şi producătorul Edward R. Pressman au prezentat proiectul studioului 20th Century Fox căruia i-a plăcut şi astfel s-au început filmările în mai 1987.

Conform celor afirmate de către Oliver Stone, el dorea "să facă un film despre rechini, despre o frenezie exagerată. Bob [directoul de imagine Robert Richardson] şi cu mine am vrut ca aparatul de filmat să devină un prădător. Nu a existat nici o pauză până ce s-a ajuns la lumea în staţionare a tatălui lui Charlie, unde camera fixă oferă un sens de valori care nu se schimbă".[2]

Jeffrey "Mad Dog" Beck, un bancher de investiţii celebru în acel timp la banca Drexel Burnham Lambert, a fost unul dintre consultanţii tehnici ai filmului şi a avut o apariţie scurtă în scena de la întâlnirea unde se discută de lichidarea companiei Bluestar. În următorii doi ani de la lansarea filmului, prestigiul său s-a prăbuşit ca urmare a unui articol publicat în prestigiosul cotidian financiar The Wall Street Journal care a prezentat multe lucruri care i-a determinat pe oameni să creadă că cele spuse despre el (că a luptat în Războiul din Vietnam şi că era moştenitorul averii familiei Beck, cunoscuţi fabricanţi din industria berii) erau de fapt minciuni.

Bancherul de investiţii şi fostul viceprimar pentru finanţe şi dezvoltare economică al New York-ului, Kenneth Lipper a fost de asemenea angajat drept consultant tehnic. El a fost de acord să-şi ofere colaborarea la realizarea filmului numai după ce a citit scenariul şi l-a găsit ca o reprezentare corectă a Wall Street-ului.[5] El a adus modificări scenariului. De exemplu, a argumentat că este nerealist să prezinte toate personajele ca fiind corupte din punct de vedere moral.[5] Lipper l-a informat pe Stone cu privire la tipurile de computere folosite pe ringul de tranzacţionare, proporţia corectă a femeilor la întrunirile de afaceri şi la tipurile de rapoarte care se prezintă anual la adunările acţionarilor, unde Gekko şi-a ţinut discursul "Lăcomia este bună".[5] Stone l-a trecut pe Lipper pe genericul filmului printre cei care au contribuit la scenografie şi i-a oferit trei apariţii scurte în film: la prânzul de la resturantul 21 Club, în procesul de manipulare a pieţei în vederea creşterii preţului acţiunilor Annacott Steel şi la şedinţa Consiliului de Administraţie, unde Bud Fox află că Bluestar urmează să fie lichidată.

modifică Varianta iniţială

Prima versiune a filmului avea o durată de 160 minute, dar filmul a fost redus la 120 minute prin tăierea unor scene.

Mai mult de 40 minute au fost tăiate din film, care includeau o relaţie amoroasă avută de Bud cu soţia lui Gekko, Kate (Sean Young). Ca urmare a acestei tăieri, apariţia din film a lui Sean Young a fost foarte mult redusă. Această relaţie ar explica, totuşi, de ce Gekko era aşa de supărat pe Bud în confruntarea lor din finalul filmului.

În alte scene tăiate, este prezentat începutul carierei lui Darien ca operatoare care răspundea la telefoanele erotice, motiv pentru care Carl Fox i-a spus fiului său că "Eu nu mă culc cu o târfă şi nu mă trezesc lângă o târfă". O altă scenă tăiată explică modul în care Bud a ajuns preşedinte la Bluestar fără a renunţa la funcţia deţinută de el în cadrul firmei de brokeraj, ceea ce pare foarte puţin plauzibil în varianta finală.

Penn Jillette a avut iniţial un rol de trader de acţiuni, dar scenele în care a jucat au fost tăiate din varianta lansată pe ecran. La emisiunea sa de la radio, Penn Radio, din data de 14 aprilie 2006, el a afirmat că a crezut la vremea respectivă că s-au tăiat din film scenele în care a jucat din raţiuni de scurtare a duratei filmului, dar privind retrospectiv, crede că prestaţia sa a fost considerată probabil neadecvată. El a spus că de atunci nu a mai colaborat cu Oliver Stone.

modifică Erori în film

modifică Anacronism

La începutul filmului, când este prezentată o imagine de pe ringul de tranzacţionare bursier, este trecut ca an al desfăşurării evenimentelor anul 1985. Cu câteva momente mai târziu, Marvin comentează cu sarcasm cum Gordon Gekko a vândut fără acoperire acţiuni ale NASA în următoarele 30 de secunde după ce a explodat naveta spaţială Challenger. Însă explozia navetei Challenger a avut loc în ianuarie 1986, după evenimentele de la începutul filmului. Stone a explicat ulterior că adăugarea anului "1985" la început a avut loc după finalizarea filmărilor pentru a localiza evenimentele din film undeva la mijlocul anilor '80 când au început să apară scandalurile legate de tranzacţiile cu acţiuni pe baza informaţiilor confidenţiale furnizate în mod fraudulos şi ilegal (insider-trading). Oricum, când Bud îşi verifică agenda zilnică de pe calculator în ziua în care se va întâlni cu Gekko (scenă ulterioară discuţiei despre acţiunile NASA), anul este trecut încă o dată ca anul 1985.

În plus, deşi personajul Marvin făcuse o glumă, NASA este o agenţie guvernamentală şi nu o companie tranzacţionabilă cu caracter public.

modifică Alte erori

  • După ce Bud coboară din limuzina lui Gekko, strada este complet uscată, deşi cu câteva blocuri înainte se vedea pe geamul coborât al limuzinei că ploua torenţial.
  • Într-o scenă, Sir Larry Wildman este văzut că tastează ceva la calculator, dar la o privire mai atentă se observă că monitorul calculatorului este închis.
  • Bud este arestat pentru un delict federal, dar el intră la sfârşitul filmului în biroul Curţii Supreme de Justiţie a statului New York şi nu în biroul Curţii Federale, care se afla la uşa alăturată.
  • Ochelarii lui Carl se află la ochi imediat după ce acesta îi scosese, în scena întâlnirii lui Gekko cu sindicatele.
  • Când Lou Mannheim îi ţine lui Bud discursul despre cum banii te pot determina să faci ceea ce nu vrei să faci, se observă microfonul plasat pe cravata sa.
  • În scena în care Bud se află cu agenta imobiliară pentru a cumpăra apartamentul, se aud zgomotele de pe stradă inclusiv o sirenă a poliţiei. Dar priveliştea din fereastră arată că apartamentul se află la o înălţime mult prea mare pentru a se mai auzi vreun zgomot de pe stradă.

modifică Reacţii după lansare

În articolul său scris în cotidianul New York Times, criticul de film Vincent Canby a apreciat interpretarea lui Michael Douglas ca fiind "cea mai amuzantă şi mai nesinceră interpretare din cariera sa".[6] Rita Kempley într-un articol din prestigiosul cotidian Washington Post a scris că filmul "este la nivelul său cel mai slab când predică vizual sau verbal. Stone nu acordă atenţie firului epic al poveştii, suplementând morala evidentă cu o mulţime de oratorii retorice".[7]

modifică DVD-ul Aniversar

Cu prilejul aniversării a 20 de ani de la lansarea filmului, la data de 18 septembrie 2007 a fost lansat un DVD aniversar, care include o introducere în realizarea filmului de către Oliver Stone, scenele tăiate la montaj, dublele trase la "Lăcomia este bună" şi, de asemenea, noi interviuri cu Michael Douglas şi Charlie Sheen.[8]

modifică Continuări

La data de 5 mai 2007, prestigiosul cotidian american New York Times a publicat ştirea că o continuare a filmului clasic din 1987, intitulată Banii nu dorm niciodată (Money Never Sleeps), se află în faza de pre-producţie. Producătorul filmului original, Edward R. Pressman a spus că a semnat un contract pentru a realiza o continuare a filmului, în care actorul Michael Douglas va juca rolul mogulului Gordon Gekko.

"Va fi o continuare a poveştii lui Gordon Gekko... după douăzeci şi ceva de ani mai târziu. Mai exact, va începe cu eliberarea lui Gekko din închisoare - toate relele pe care le-a făcut l-au ajuns din urmă, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea celor care au fost ca el la sfârşitul anilor '80. Iar acum va trebui să-şi găsească noi formule de maşinaţiuni într-o lume foarte schimbată", a afirmat o persoană din interiorul Studioului 20th Century Fox. [9]

“Wall Street era centrul New York-ului. Astăzi pieţele sunt mult mai globale, de unde şi titlul noului film, Money Never Sleeps. Acţiunea noului film se va desfăşura la New York, la Londra, în Emiratele Arabe Unite şi într-o ţară asiatică”, a declarat Ed Pressman, producătorul ambelor filme (cel din 1987 şi continuarea sa), precum şi al altor filme cum ar fi Reversal of Fortune, Thank You For Smoking şi Conan the Barbarian. [10]

Timp de câteva luni, producătorul Ed Pressman şi scenaristul Stephen Schiff au vizitat Londra şi s-au întâlnit cu miliardarul Vincent Tchenguiz, pentru a vedea cum au evoluat magnaţii financiari în ultimii 20 de ani. Pressman a infirmat că acesta ar fi modelul noului Gekko.

Schiff a afirmat: “Primul film a avut un câştig moderat la timpul său (a avut încasări de 60 milioane de dolari la casele de bilete şi a costat 16 milioane de dolari), dar Gekko a devenit un nume cunoscut de către toată lumea”.

Stephen Schiff va termina de scris scenariul până la sfârşitul anului 2007, iar personajul interpretat de către Charlie Sheen în filmul original, Bud Fox, cel care-l trădează pe Gekko, se pare că nu va apărea în noua producţie. O altă absenţă notabilă va fi regizorul Oliver Stone, care a refuzat să se implice în realizarea celui de-al doilea film. [11]

modifică Rolurile principale

modifică Premii

  • Nominalizat la Premiul Academiei Japoneze de Film pentru cel mai bun film străin - 1989
  • Premiul Oscar pentru cel mai bun actor - Michael Douglas în rolul Gordon Gekko - 1988
  • Globul de Aur pentru cel mai bun actor - Michael Douglas - 1988
  • Premiul National Board of Review (SUA) - Cel mai bun actor - Michael Douglas - 1987
  • Premiul Kansas City Film Critics Circle - Cel mai bun actor - Michael Douglas - 1988
  • Premiul Silver Ribbon al Sindicatului Naţional Italian al Criticilor de Film - Cel mai bun actor într-un film străin - Michael Douglas - 1988
  • Premiul David di Donatello (Italia) - Cel mai bun actor străin - Michael Douglas - 1988
  • Premiul Zmeura de Aur pentru actriţa cu cea mai slabă prestaţie - Daryl Hannah - 1988

modifică Citate memorabile

  • Cea mai valoroasă marfă pe care o cunosc este informaţia. Eu nu mă iau după zvonuri. Pariez pe lucruri sigure. Citeşte Sun Tzu, Arta războiului. "Orice bătălie poate fi câştigată înainte de a începe." Gândeşte-te la asta. (Gordon Gekko)
  • Te-ai întrebat vreodată de ce administratorii de fonduri nu pot ajunge în topul celor 500? Pentru că sunt ca oile şi oile sunt ucise la abator. Sunt în această afacere din '69. Marea majoritate a celor care au absolvit MBA-ul la Harvard nu sunt buni de nimic. Aici e nevoie de băieţi săraci, isteţi şi flămânzi. Care n-au sentimente. Câştigi puţin, pierzi puţin, dar eşti în joc şi te lupţi. Şi dacă ai nevoie de un prieten, ia-ţi un câine. (Gordon Gekko)
  • Vezi clădirea aia? Am cumpărat-o acum 10 ani. Prima mea afacere imobiliară. Am vândut-o doi ani mai târziu şi am scos un profit de 800.000 dolari. A fost mai plăcut decât o partidă de sex. Credeam că sunt toţi banii din lumea asta. Acum îi câştig într-o zi. (Gordon Gekko)
  • Ai muncit din greu? Ai stat din greu să analizezi stocul ăla de doi bani pe care mi l-ai dat. La ce te-a ajutat? Tata a muncit din greu şi a murit la 49 ani după ce a făcut un infarct şi multe datorii. Trezeşte-te, amice! Dacă nu eşti între cei mari, nu exişti! Nu mă refer la un angajat care scoate şi el 400.000 pe an şi care zboară la clasa I şi se simte bine. Eu vorbesc de bani mulţi. Destui ca să ai propriul avion. Despre cei destul de bogaţi ca să nu piardă vremea. 50-100 de milioane de dolari, Buddy. Un jucător sau nimic. (Gordon Gekko)
  • Totul se bazează pe decepţie. Sun Tzu. Dacă duşmanul e superior, ocoleşte-l; dacă e furios, enervează-l; daca ţi-e egal, luptă! Dacă nu, împarte şi începe să reevaluezi. (Bud Fox)
  • Noi doi suntem la fel, Darien. Suntem prea isteţi ca să mai credem în vechiul mit: iubirea. E o poveste inventată de oameni ca să nu mai sară pe geam. (Gordon Gekko)
  • Darien! Ne-a lovit trăsnetul! S-a inventat becul. Bluestar Airlines. Edison, da Vinci, Einstein se uită cu toţii la mine! Tu va trebui să te duci la lucru, iar eu vreau să visez. Nu voi fi broker toată viaţa. O să fiu un uriaş, un întreprinzător în sensul italienesc din secolul al XVI-lea. Voi învârti totul... Mă-ndrept spre stele, Darien. Şi tu vii cu mine. (Bud Fox)
  • Cei bogaţi au profitat întotdeauna de cei săraci. O piramidă sau un zgârie-nori...totuna. Numai că egiptenii nu aveau sindicate. Pe tip îl motivează lăcomia. Nu-i pasă de firmă sau de sindicate. El vrea bani. (Carl Fox)
  • [Întrebat de către Bud câţi bani consideră că ar fi destul pentru el, Gordon îi răspunde:] Aici nu se pune problema de „destul”. E un joc cu sume nule. Unii câştigă, alţii pierd. Banii nu se pierd şi nu se fac, ci se transferă dintr-o parte în alta ca prin magie. (...) 1% dintre cei mai bogaţi oameni din ţară au jumătate din banii Americii, 5.000 miliarde de dolari. 90% din americani au economii mici sau inexistente. Eu nu creez nimic. Eu am. Noi facem regulile, amice! Ştirile, pacea, războiul, foametea, preţul unei agrafe. Noi scoatem iepurele din pălărie şi toţi se întreabă cum. Tu nu eşti aşa naiv să crezi că e democraţie. Este o economie de piaţă şi tu faci parte din ea. Ai acel instinct de ucigaş. Stai pe aproape. Mai am multe să te învăţ. (Gordon Gekko)
  • O să-ţi dai seama că a pierde banii este mai rău decât a nu-i fi avut. (Darien Taylor)
  • Treaba cu banii e că te fac să faci ceea ce nu vrei. (Lou Mannheim)
  • Dacă omul priveşte în abis nimic nu-l priveşte pe el de acolo. În acel moment, el îşi găseşte tăria de caracter. Asta-l ţine departe de abis. (Lou Mannheim)
  • [La final, Carl îşi sfătuieşte fiul pe drumul spre tribunal:] Nu mai alerga după bani care vin uşor şi pune mâna şi fă ceva. Creează, nu mai trăi din a vinde şi a cumpăra... (Carl Fox)

modifică Referinţe şi note de subsol

  1. ^ Dincolo de rolul interpretat în film, actorul Martin Sheen este tatăl real al lui Charlie Sheen, actorul care joacă personajul Bud Fox.
  2. ^ a b c d e f g h i Riordan, James. „Stone: A Biography of Oliver Stone”, Aurum Press, 18 septembrie 1996.
  3. ^ The West (Australia), 31 august 2007 - Douglas Set for “Wall Street” Sequel
  4. ^ McGuigan, Cathleen. „A Bull Market in Sin”, Newsweek, 14 decembrie 1987.
  5. ^ a b c Cowan, Alison Leigh. „Making Wall Street Look Like Wall Street”, New York Times, 30 decembrie 1987.
  6. ^ Canby, Vincent. „Stone's Wall Street”, New York Times, 11 decembrie 1987. Accesat la data de 2007-05-22.
  7. ^ Kempley, Rita. „Wall Street”, Washington Post, 11 decembrie 1987.
  8. ^ „Wall Street: 20th Anniversary Edition”, MovieWeb, 6 iunie 2007. Accesat la data de 19-09-2007.
  9. ^ Cinemagia, 22 mai 2006 - Va fi sequel la Wall Street!
  10. ^ The West (Australia), 31 august 2007 - Douglas Set for “Wall Street” Sequel
  11. ^ Cieply, Michael. „Film’s Wall Street Predator to Make a Comeback”, New York Times, 5 mai 2007. Accesat la data de 05-07-2007.

modifică Legături externe
All Right Reserved © 2007, Designed by Stylish Blog.